Wednesday, April 24, 2013

04/ Despre Inot = Introducere








01.0  Definirea înotului , 

General:           În cazul vieţuitoarelor terestre, INOTUL = formă de mişcare care asigură o variantă distinctă de locomoţie a corpului în mediul lichid – apa, folosind efectul de flotabilitate - raportul dintre greutatea proprie şi greutatea volumului de lichid dislocuit, (vezi Arhimede, Cap V) şi cel de propulsie ciclică - vâslirile care respectă modelul mişcării helicoidale, adică cerinţa de a străbate volume cât mai mari de apă pe distanţe cât mai scurte, conform Conceptul Counsilman - Propeller propulsion, (vezi Cap IV, IX) în vederea menţinerii unui echilibru cât mai stabil faţă de mediu reprezentat de apă, în scopul satisfacerii cât mai confortabile a principalelor funcţii vitale (în mod deosebit respiraţia) şi evident – cel al înaintării, deplasării.
            Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) a optat pentru definiţia: INOT ‘’plutire şi înaintare în apă cu ajutorul anumitor mişcări ritmice făcute cu mâinile şi cu picioarele…’’
            Ar trebui să fie deosebit de  semnificativ pentru noi antrenorii, specialişti iluştri în domeniu …, că iată alţi specialişti, în terminologia limbii romîne - au optat pentru  definirea înotului, ca noţiunea plutire să preceadă noţiunea înaintare….
            Mulţi dintre noi nu acordăm plutirii, poziţiilor corecte, simetrice, întinse şi relaxate decât un simplu gând fugitiv pe când în realitate nimic  din ceea ce se întâmplă în apă nu poate fi explicat sau înţeles decât dacă poziţiile corpului, capului sau a membrelor nu sunt dintre cele mai corecte….
            Acţiunea motrică de plutire şi înaintare a vieţuitoarelor terestre ajunse în apă, este realizată prin tipul mişcărilor de ‘căţărare’ deci din categoria motricităţii naturale. Câinele, calul etc., prin contopirea a mai multor instincte, iniţiază reflex o suită de mişcări de translare a unor părţi ale corpului, deasupra centrului de greutate, asigurând astfel o ‘plutire’ a întregului corp în consistenţa precară a apei.
            La acest fel de mişcări remarcăm că primul efect care este ‘rezolvat’ este cel al ‘plutirii’ (+ respiraţia) şi apoi cel al ‘înaintării’.
            Remarcaţi că toate aceste vieţuitoare terestre au posibilitatea de a menţine facil capul ridicat pentru o minimă respiraţie – la om acest lucru este mai dificil – segmentul cervical al coloanei este mai scurt şi deci nevoia de a pluti cât mai sus spre suprafaţa apei necesită mişcări, eforturi suplimentare faţă de restul vieţuitoarelor…?!
            In cazul omului, acestor mişcări li se atribuie o dirijare selectivă prin puterea gândirii, creaţiei; astfel  noi avem capacitatea de a varia şi diversifica voluntar mişcările în apă, situaţie care poate face ca prioritatea dintre efectul de ‘plutire’(1) şi ‘înaintare’ (2) să poată fi sensibil modificat în favoarea celui de-al doilea prin coordonarea optimă, eficientă a mişcărilor de vâslire cu cele de respiraţie în condiţiile adoptării celei mai bune poziţii de plutire – cu corpul întins la orizontala luciului de apă !
Sportiv:           înotul dă conţinut activităţii ‘nataţie’ disciplină în care regăsim săriturile în apă, jocul de polo, înotul sincron şi înotul sportiv (de piscină amenajată, de mare fond în cadru natural), competiţiile Masters; alături de aceste 4 mari grupe de întreceri sportive distincte mai putem alătura înotul de Salvare, Plonjările la adâncime (mică, medie, mare), înotul Utilitar (cu sau fara echipament de scufundare autonomă), Medical (călirea organismului, terapie prin mişcare), Agrement (stranduri publice, litoral, ape naturale).
            Intrecerile de înot sportiv sunt, de regulă, organizate în bazine cu dimensiuni recunoscute oficial de FINA (50m/8 culoare – olimpice, 25m/6-8 culoare – de regulă în hale acoperite, ş.a.) ce pot permite omologarea a unor performanţe (naţionale, continentale, mondiale), în probele clasice agreate de FINA+FRN, probe demixtate (masculin , feminin), pe diferite grupe de vârstă (de la copii peste 10 ani şi mai mari, juniori, seniori şi veterani).
            Clasamentele întrecerilor se fac pe baza ordinii dată de timpii cronometraţi (serii, finale, serii contracronometru etc), valori pentru care FINA a realizat şi ‘tabele de punctaj’ care permit apreciere comparativă a fiecărei performanţe, pe căi strict matematice(vezi Cap.Concurs X , Anexa nr.10.).
            Fiecare concurs de înot trebuie să fie organizat, desfăşurat pe baza unui protocol, care decurge din calendarul competitional valabil în anul în curs, regulament conceput în spiritul respectării statutului FINA+FRNPM.
Toate aceste amănunte vor fi abordate în cuprinsul lucrării…. !

01.01.CULTURA FIZICĂ ŞI  ÎNOTUL
(în limba germană – Korperkultur)

            Cultura reprezintă ultimul obiectiv al trăirii şi al educaţiei, al emancipării umane pe drumul cerut de viaţa personală şi cel al întregii societăţi. Ce-ar putea urma după ’ea’ ? Despre ‘anticultură’ nici nu mai vorbim!

            Deci Cultura poate şi trebuie să influenţeze activitatea sportivă. Există o cultură a Sportului, a Educaţiei fizice, a ’fizicului’ alăturată  de cultura adresată mentalului, intelectului (‘elita’ noastră posedă cert un nivel cultural ridicat, în mai toate domeniile …, rămîne să sensibilizăm restul dintre noi; statistica ne învaţă că ‘dintr-o ‘mulţime’ oarecare 15-20% reprezintă elita’ şi corespund aidoma categoriei analizate… restul au probleme-concluziile le puteţi trage şi singuri !)
            Astfel, putem spune că: totalitatea valorilor materiale, spirituale, intelectuale care configurează conţinutul noţiunii C.F. sunt legate şi de practicarea înotului – un sport  iubit şi îndrăgiti, încă din antichitate:
‑ sportul călirii şi întăririi sănătăţii;
‑ sportul cu cele mai naturale mişcări;
‑ sportul cu audienţă la opinia publică;
‑ sportul care ridică standardul igienei;
‑ sportul indicat contra sedentarismului;
‑sportul creşterii /dezvoltării armonioase;
-sportul prin care însăşi viaţa este apărată (pericolul de deces prin hidrocuţie. înec)
‑sportul care prin amenajările sale contribuie la ridicarea civilizaţiei urbane;
 -sportul a cărui performanţe afirmă 'forţa' C.F., a unui sistem politic, a unui popor.





[Înotul are prieteni şi printre filatelişti…]



            De remarcat - prin practicarea sistematică a înotului nimeni nu are nimic de pierdut ci numai de cîştigat – caracterul universal al practicării înotului poate fi observat din următoarea simplă constatare:



Practicând înotul - ‘cei robuşti pot scădea din greutate  ….,iar -
        cei slabi pot creşte în greutate' !

           

            Se poate admite deci – înotul ca o necesitate mult acceptată de civilizaţia celui de al 21-lea secol!

            Şi acest lucru nu este legat de imediata trecere a timpului. Promovarea înotului are o istorie îndelungată care va rezulta din paginile acestei lucrări ....

Acum reţineţi :

            Următoarea imagine redă liniştea unei veritabile catedrale în ale cărei ‘înalturi’ îţi poţi regăsi echilibrul pierdut în vânzoleala vieţii de zi cu zi ... şi nu numai .







(* - foto din colecţia personală)



            Statul, societatea, în general,

nu ar trebui să accepte nici o formă de socializare a unei acţiuni (construire de locuinţe /cyte-uri moderne, spitale, şcoli, centre de interes public, drumuri, ş.a.) fără a condiţiona şi construirea de către investitor a unui nou bazin de înot !





            Din păcate, capitala ţării noastre nu are încă un “stadion nautic” la standardele cerute de practica internaţională ...[[1]*]





01.02. EDUCAŢIA FIZICĂ şi ÎNOTUL….

(în limba germană – Korpererziehung)



            Prin apartenenţa sa la conceptul educării temeinice şi multilaterale a tineretului, E.F. rezolvă ideal, prin metode şi mijloace decvate vârstei şi particularităţilor individuale, dezvoltarea armonioasă a organismului, întărirea sănătăţii, formarea şi cultivarea deprinderilor motrice de bază (Ţinută-Postură, Mers, Alergare, Sărituri, Aruncări Căţărări, s.a.), dezvoltarea calităţilor motrice de bază - V.I.R.F./ Viteza, Îndemânare, Rezistenţă, Forţă) sub forma unor cunostiinţe, priceperi, abilităţi care facilitează apropierea individului spre deprinderi de viaţă şi muncă  opuse sedentarismului şi în climat de încadrare ecologică adecvată cu mediul de viaţă.



            Intre educaţie fizică şi înot există multe puncte comune, atât de multe încât unii înclină să substituie înotul rolului avut de E.F.



            Acest lucru nu poate fi acceptat (!): practicarea unilaterală a înotului poate conduce organismul, neformat încă, la forme de supra-adaptare faţă de mediul schimbat (apa) lăsând în urmă o serie de calităţi mult necesare vieţii terestre obişnuite (laxitate articulară compensată cu atitudini deficitare de postură, scădere a tonusului muscular striat etc.).

            Atunci când practicarea înotului este concepută şi dirijată ca mijloc ajutător, complementar educaţiei fizice, obiectivele fiecărei activităţi vor putea fi optim rezolvate.









01.03. GIMNASTICA ŞI ÎNOTUL….
(în germană – Gymnastik funktionelle )

            Conceptul de mişcare  motricã regãsit în categoria generalã a 'exerciţiului fizic' (mijlocul care, în accepţiunea Teoriei EFS, stă la baza activităţilor motrice), este deopotrivã deservit de 'exerciţiile corporale' - gimnice cât    şi de cele de 'înot'; fiecare, pe cãi specifice tind sã atingã acelaşi obiective: întãrirea sãnãtãţii, cãlirea organismului, dezvoltarea fizicã armonioasã, înbogãţirea bagajului motric prin acţiuni instructiv-educative care duc la formarea a unor ample deprinderi de mişcare , perfecţionarea calitãţilor motrice prin exersarea diferitelor forme ('zone') de efort, dezvoltarea capacitãţilor de exprimare a personalitãţii motrice, înotul având şi menirea de a apãra direct viaţa subiectului în caz de accident.




            Trebuie accentuată întâietatea Gimnasticii asupra Înotului şi a altor forme de motricitate, dovadã fiind faptul cã practicarea unilateralã a înotului, de exemplu (dar şi a altor discipline ca tenisul, unele probe din atletism sau lupte, box), nu poate rezolva optim şi eficient toate aceste sarcini sau obiective - înotul apreciat de cei mai mulţi semeni ca 'sportul cel mai complex ', pentru a deveni performant, are nevoie, imperios, de .... gimnasticã.

            Au existat cazuri când copii care au practicat gimnastica sportivă ( există diferenţe între Gimnastica şcolară şi cea sportivă…) atunci când au încercat să treacă la practicarea înotului au avut dificultăţi: mişcări în forţă, laxitatea în articulaţii, simţul apei incorect, dificultăţi la reuşita respiraţiei etc.



            Este ştiut cã 'Selecţia' la înot pune, de multe ori, în evidenţã, acumulãrile realizate, în şcoală, prin Gimnasticã (Educaţie Fizicã);la vârstele mici 'locul' Gimnasticii în lecţia de înot, este, de cele mai multe ori, parcă mai necesarã decât însãşi ...Înotul  !

Credeţi sau nu – acesta-i adevărul !

            Mai mult: Exerciţiile selectate din suita mijloacelor gimnasticii ritmice pot acompania partea de gimnastica aflată mereu la începerea lecţiei de înot condusă cu competenţă de un antrenor entuziast ….

           





            Din diversitatea de exerciţii întâlnite în Gimnasticã, exerciţiile ajutãtoare pentru învãţarea şi practicarea înotului completeazã armonios posibilitãţile de motricitate ale subiectului fie pe planul lãrgirii bagajului motric fie pe cel al prelucrãrii analitice a unor articulaţii (mobilitatea) sau grupe musculare (elasticitatea) implicate în realizarea corectã a tehnicii de înot.

            Un asemenea exemplu poate fi întâlnit în termenul 'Gimnastica Kiphuth', dupã numele celebrului antrenor Bob Kiphuth (1890-1967), care a lansat-o (vezi Anexele 4, 5).

01.04. DANSUL, BALETUL şi ÎNOTUL …

            Poziţiile şi mişcările obişnuite în Balet, solicitând mobilitatea, supleţea, etc. s-au dovedit benefice pentru practicarea înotului, uşurând învăţarea mişcărilor de înot, a poziţiilor de plutire, de vîslire şi înaintare.

            Mulţi copii care au practicat sau mai practică Baletul au parcurs rapid toate etapele învăţării înotului atingând uneori chiar treapta măiestriei sportive.









            [Exact ca ţinuta celor care execută acest dans popular …, înotul ‘cere’ corpului o ‘vibraţie’ similară, atât de ordin fizic, bio-funcţional cât şi de ordin emoţional.]    - (*foto colecţia personală)



            Nu poţi sta ‘insensibil’ în apă şi să aştepţi să devii campion….;  în această secvenţă se poate remarca că partenera profesorului are o prestaţie ceva diferită faţă de cea a colegelor sale… Nu vă întrebaţi dece.?    Aici se vede mâna maestrului’.!!!! Instructorii, antrenorii pot stimula, la culmi nebănuite, prestaţia elevilor lor..



01.05. ATLETISMUL SI  ÎNOTUL….



            Majoritatea probelor atletice contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice (rezistenţa, viteza, forţa s.a.), la perfecţionarea deprinderilor motrice de bază (mers, alergare, sărituri, aruncări, etc.), la adoptarea unui comportament corect (ordine, disciplină, dârzenie).



            O menţiune specială trebuie făcută în cazul programării alergărilor în sezonul rece, cînd înotătorii, obişnuiţi cu temperatura bazinului acoperit, pot contracta o serie de îmbolnăviri ale căilor respiratorii.



            Practicarea exagerată a alergărilor, ca mijloc ajutător în pregătirea înotătorilor nu este recomandată deoarece, mai ales la copii, efortul repetat poate duce la modificări ale consituţiei oaselor, îngreunăndu-le şi astfel se induce un factor defavorizant în perspectiva pregătirii (vezi ‘oase de porumbel…’).



            Metodologia pregătirii la atletism are multe puncte comune cu cea de la înot:metode de lucru (fartlek-ul, antrenamentul cu intervale), măsuri de raţionalizare a mijloacelor de pregătire, chiar indicatorii (cantitativi) de efort (kilometrajul, dozările), zonarea efortului,



            Este foarte interesant de ştiut că, de exemplu, între volumul de înot şi volumul de alergări, în cazul pregătirii unor fondişti înotători, diferenţele nu sînt atât de mari pe cât ne-am închipui (3000-3500km/anual la înot, 5500-6000km/anual la alergări fond ), ceea ce indică că parametru Volumul solicitării este evident crescut în cazul înotătorilor care parcă ’aleargă’ în apă…..; la fel şi cu volumul intensităţii – atleţii nu pot executa, aidoma înotătorilor, un număr atât de mare la repetări şi mai ales la pauze de revenire atât de scurte; totuşi atletismul nu trebue ocolit.



            La acest punct (mersul, alergarea) nu putem să omitem câteva aspecte banale cu repercusiuni negative în sfera dezvoltării bio-motricităţi optime, sănătoase, la copii noştri, mai ales la cei de vârsta sub 3 ani - copiii pe care-I îndrăgim atât de mult….



            Un prim aspect este legat de banalul cărucior care este present în preajma fiecărui copil. Dar căruciorul reprezintă o facilitate care, poate dăuna dezvoltării echilibrate a viitorului tânăr: folosit, ca un ’’autoturism proprietate personală’’ – deci la discreţie…., acest accesoriu atât de necesar va depărta organismul copilului de la o acomodare naturală cu mediul îmconjurător; una este sa foloseşti căruciorul pentru a face o deplasare absolut necesară, rapidă, urgentă…, alta este a-l folosi în mod exagerat de mult, vă lăsăm pe dvs. să apreciaţi acest aspect şi mai ales a-l dirija, stăpăni în mod corect (nu mai semnalăm aici şi folisirea cărucioarelor de vară în care copilul stă ‘cocoşat’, având coloana vertebrală în poziţia predilectă instalării viitoarei cifoze…).



            Un alt aspect este cel legat de nelipsiţii ’pemperşi’ …; înainte de anii 90 acest articol,  atât de banal azi…, nu exista în ‘recuzita’ familiei – azi se găsesc pe toate drumurile.



            Acest articol îşi are rostul lui şi nu pledăm pentru a-l respinge dar… acest ajutor atât de necesar, treptat, se va transforma într-un ’rău perfid’ care iată apare în calea creşterii şi dezvoltării bebeluşului nostru: menţinut perpetuu între picioruşe va conduce la modificări antomice şi astfel deprinderea de a merge, dar mai ales pe cea de alergare vor evolua în mod greşit.



            Care este semnalul noastru ? Pemperşii obligă copilul să folosească membrele inferioare într-un mod arficial – natural ar fi ca mersul sa fie nestânjenit, alergarea să poată fi reprodusă aşezând fiecare talpă a piciorulu angrenat în mişcare pe o linie unică care, în fapt, reprezintă proiecţia centrului de greutate; când tălpile calca depărtat mersul, alergare defin deficitare, derpinderea de a merge, de a alerga se formează greşit, obiectivele care sunt deservite de aceste deprinderi (greşite) vor fi minimum sub randamentul natural aşteptat… şi aşa se face că copilaşii noştri dragi sunt ’condamnaţi’ din fragedă pruncie să devină amotrici, slab reprezentaţi în cea ce numim noi – acomodarea la condiţiile mereu schimbătoare ale mediului.



            Iată cum nişte banale aspecte pot limita creşterea şi dezvoltarea armonioasă a viitoarei tinere generaţii… dacă observaţi atent, aceste neajunsuri se deja sesizabile…!



01.06. BASCHETUL SI ÎNOTUL …



            În suita de mijloace ajutătoare nespecifice pentru înotători (aşa cum handbalul este apreciat pentru poloişti), jocul de baschet este preferat altora deoarece ajută la dezvoltarea îndemânării prin aplicarea unor tipuri de efort diferite ca formă, dar cu conţinut  apropiat de sarcinile pregătirii fizice generale (evitîndu-se monotonia care se instalează uneori în antrenamentul înotătorilor).



            Jocul de baschet a fost introdus în pregătirea înotătorilor încă din anii 1970-75; de ex. - Complexul de înot din staţiunea de pregătire olimpică de la Tahkadzor (Armenia) situat la 2000 m altitudine, este dotat cu o sală de pregătire fizică amenajată şi pentru a oferi condiţii de practicarea baschetului, are suprafaţa aproximativ egală cu cea a sălii Floreasca....



            Planurile de pregătire a loturilor olimpice dintr-o serie de ţări prevăd  lecţii de baschet în cadrul fiecărui ciclu săptămânal tocmai pentru a combate monotonia.



01.07. CALIREA ORGANISMULUI



            Contactul din ce în ce mai redus al omului cu natura a condus la noţiunea sugestivă  'homus domesticus' (= sedentarism) ce ajută la definirea 'sindromului de decondiţionare' care se manifestă, mai ales, prin diminuarea funcţiei de thermoreglare a organismului ş.a.



            Călirea are o funcţionalitate ritmică, sezonieră, de apărare a organismului prin adaptarea acestuia la schimbările de temperatură (rece/cald) iar dacă organismul este corect 'antrenat' prin  repetarea măsurilor obişnuite de călire naturală, se instituie un mecanism profilactic important menit a sprijini şi întări starea de sănătate.



            Este cunoscut faptul că expunerea unor suprafeţe mari ale corpului la factorii contrastanţi, în deosebi în timpul verii şi nu numai, stimulează capacitatea de thermo-reglare (cure de 12-14 zile); la fel, încheierea oricărei îmbăieri sau duş cald prin  stropirea cu apă rece este foarte necesar a fi deprinsă de la vîrste timpurii, dar cele mai bune condiţii de exersare a acestui regim îl oferă înotul.



            Practicarea acestui sport, ar trebui să preocupe întreaga populaţie aptă, indiferent de vîrstă sau profesie; înotul, este implicat direct şi în antrenamentul funcţiei locomotorii, a capacităţii de efort iar aceasta din urmă are legături de neocolit  cu educarea în spiritului dragostei de muncă şi răspundere, fără a mai vorbi de perspectiva creşterii şi dezvoltării armonioase a organismului, mai ales a celui tânăr.

            Mecanismul de călire are în vedere antrenarea sistemului thermoreglării prin mijloace contrastante ale temperaturii mediului ambiant: aerul, apa, mişcarea, adică 'băile' de aer, de soare, 'înfrăţire' cu cadrul natural prin mişcare şi meditaţie (!) - toate influenţând armonic (fizic, psihic) organismul şi personalitatea individului.







(* foto din Schwimmsport, K.M. Fiedler, Sportverlag, Berlin 1985)

            Dar testul cel mare este cel de a renunţa la confortul cu care ne-am prea-obişnuit ; ‘înapoi la natură’ este deja un mit care greu îl vom mai putea atinge …?!.



            În Ţările Nordice între o saună şi intrarea în apa ca gheaţa nu există decât o firească legătură – aşa se face călirea organismului la condiţiile mereu în schimbare ale mediului. [[3]***]



            Se spune că Iulius Cezar Imperator scria în lucrările sale despre obiceiul nordicilor (triburile batave, germanice) de aş căli copii în apa rece a râurilor … şi chiar a relatat cum a pierdut o luptă datorită învăluirii executate de ‘duşmani’ care au înotat, în grup, pentru a-l surprinde pe celebrul împărat. (vezi cap. VI, Anexa 14).          

            Aşa se explică, probabil, faptul că, în Germania de azi, până târziu toamna, tinerii, fară a intra să înoate, aleargă bine dezbrăcaţi prin apele litorale reci ale Mării Nordului sau Mării Baltice …, ceea ce la noi, ar fi de neconceput !



01.08.Contraindicaţiile practicării înotului



            In maladiile cronice sau nevindecabile care pot aduce prejudicii fatale celui aflat în apă se practică măsura interzicerii definitive, restrictive a înotului; este vorba de :



1/.Reumatism Sokolschi‑Bouillaud, cu leziuni cardiace consecutive;
2/. Malformaţii cardiace;
3/. Valvulopatii de orice natură;
4/. Infecţii rino‑sinuzale şi faringiene;
5/. Hepatita;
6/. Nefropatii;
7/. TBC pulmonar;
8/.  Alergii;
9/. Epilepsia, care impune întreruperea imediată şi definitivă a înotului !





01.  09.  ‘A ŞTI SAU A NU ŞTI  ÎNOTA …’



Biomecanic,

            deprinderea de a înota. este alcătuită dintr-o succesiune de acţiuni motrice naturale (secvenţe din acţiuni motrice de bază întâlnite în poziţiile de postură, mersul, alergarea, căţrarea, târârea ş.a.) care sunt apelate spre formarea unui al 6-lea simţ – simţul apei manifestat prin capacitatea de:



-  a susţine, de a realiza imersia, scufundarea



- de a manifesta plutirea în poziţii întinse apropiate de  orizontala apei şi



- de a produce înaintarea corpului prin serii, cicluri de mişcări ale membrelor, corpului



- în condiţiile unui echilibru instabil în apă, realizat conform  legilor naturale ,



- prin folosirea rezistenţei apei spre reuşita găsirii unor puncte de sprijin hidrodinamic care să conducă la manifestarea plutirii şi înaintarea corpului (vezi cap.  V, Legile mecanicii)



            Din această formulare au fost excluse implicarea particularităţilor individuale neproductive (flotabilitatea scăzută, densitate mărită a sistemului osos, rigiditate inadecvată a articulaţiilor, a musculaturii corpului) şi unele caracteristici psihomotrice care decurg din experienţa de mişcare a individului (biotip amotric), opus fiind biotipul, individul capabil de a dezvolta optim 'simţul apei', care odată realizat nu se va mai uita, la fel cum nu se mai uită niciodată mersul în echilibru pe bicicletă..



Comportamental



            Expunerea acestui subiect trebue să înceapă şi cu schiţarea ’modelului ideal’ de elev pe care un instructor şi-l doreşte în grupă, în lecţia de înot…..

            Acest model poate fi creionat astfel:     - să fie vizibil remarcată existenţa ’celor 7 ani de acasă’..,

            -copilul să comunice uşor cu cei din jur în spirit de respect firesc,

            - să lase la uşa bazinului toate înclinaţiile de răsfăţ sau alintare,

            - să aibe spirit creator, să-i placă munca şi răspunderea,

            - să fie disciplinat, inteligent cu spirit ascuţit al observaţiei,

            - să fie ’om de cuvânt’ – dacă acceptă să participe la lecţii (care reprezintă un efort financiar+timp..)

            - să facă totul pentru a-i mulţumi pe părinţi sau profesor, să fie, deci, un copil normal.

            In plan sportiv sunt de preferat subiecţii introvertiţi care au o şansă în plus în faţa monotoniei, plictiselii, dar asta-i ’la sport’ !



            Unii părinţi adoptă spiritul modern al educaţiei libertine şi democratice, ei exclud pedeapsa, sunt toleranţi şi admirativi faţă de ’invenţiile’ odraslelor….



            La primele semne ale neconcordanţei dintre ‘dorinţă’ şi ‘putinţă’ este bine a începe să reflecteze, odată în plus, la stilul acesta de educaţie promovat ieftin în filme…: riscul este mare şi urmările nu vor uşor de controlat.



            Dacă la prima confruntare cu ’viaţa’ – de ex. învăţarea înotului – copilul dvs, o ’dă în bară’… trebuie să vă reformulaţii concepţiile Dvs. despre educaţia odraslei – din ’unica stea’ a familiei să devină un  copil care trebuie să înceapă a respecta experienţa celor mai mari, chiar fără a crâcni ceva…



            In contra-partidă, cu eforturile dvs. care nu vor fi prea uşoare.., viitorul adolescent şi tânăr al familiei dvs. va fi unul care vă va bucura si linişti – va fi pe ’mâini bune’, ale Sportului, ale Educaţiei sportive !
 [ foto colecţie personală ]





            Practica competiţională şi cea legată de pregătirea în perspectivă (‘specializarea timpurie’) a condus la ierarhizarea vârstelor optime pentru practicarea înotului sportiv astfel:
-  iniţierea la 4-6 ani,
-  învăţarea unui procedeu de înot la 7-9 ani,
-  perfecţionarea (3-4 procedee) la 10-12 ani,
-  specializarea pe 1-2 procedee la 13-14 ani,
-  specializarea: 1-2 probe de concurs 14-15 ani,
-atingerea măiestriei–după15anifete/16 băieţii,
-   consacrarea după 17-18 până la 20-25 ani...,
- dezantrenarea compensatorie–încheierea activităţii competiţionale şi aderarea la competiţiile ‘masters’ ale veteranilor, după 25 de ani.

Deci:
            In situaţii diverse, ocazionale, când cineva îşi propune să adere la una din secvenţele teoretic enunţate anterior, el ar putea fi acceptat dacă vîrsta sa biologică coiencide cu cea cronologica indicată de ierarhizarea anterior prezentată iar cînd aceasta este depăşită, se apreciază că respectivul începător este 'bătrân' pentru practicarea înotului sportiv, situaţie care trebuie privită totuşi cu optimism – fiecare ‘regulă’ are ‘excepţiile’ ei….; înotul poate şi trebuie învăţat la orice vârstă - singura ‘condiţie’ fiind plăcerea, dragostea de a te mişca în apă. Avem destule exemple cu campioni autentici care au debutat la vârste mai mari … ambiţia i-a ajutat decisiv !

01.11. BEBELUŞII ŞI ÎNOTUL ….

            Pornind de la faptul că viitorul copil îşi petrece viaţa intrauterină într-un mediu asemănător mediului acvatic timp de 9 luni este de aşteptat că la contactul cu apa, bebeluşul să manifeste reacţii de firească apropiere.
            În cazurile unor manevre imprecise, dure cu copilul aflat în apă (săpunul, temperatura, lipsa unui echilibru vital pentru manifestarea actului respirator…) sunt remarcate o serie de reacţii instinctuale de apărare.

            Fiind vorba de instincte, manifestările nu lasă ‘urme’ în starea conştientă a vieţii de relaţie.
            Aceste aspecte se schimbă decisiv după vârsta de 2 ani când bebeluşul începe să conştientizeze relaţiile lui cu mediul înconjurător.În aceste momente copilul începe să aleagă …., iar dacă evenimentele care-i sunt ‘oferite’ nu-i sunt pe plac, bebeluşul nostru devine ‘om’: circumspect, atent, mofturos sau încăpăţânat.

             Deci ’învăţarea înotului’ la bebeluşii de sub 2 ani este o activitatea în care instinctele îşi spun cuvântul.

            Mergând pe această ideie, putem spune că copilul ‘nu învaţă nimic’ dar instinctele îl ajută să supravieţuiască, chiar la încercări mai grele cum este imersia în apă, schimbarea poziţiilor etc.

            Dacă acesti stimuli sunt oferiţi cu atenţie (dragoste) şi nu sunt exageraţi – copilul va sta în apă iar părinţii vor crede că ’învaţă înotul’. Dar nu-i chiar aşa ….

            A şti să înoţi este, cel mai ades, egal cu a coordona conştient / apoi automatizat mişcările respiratorii în starea de imersie sau de a reuşi o întrerupere temporară (apnee).

            Este vorba deci de un act asumat, voit. Noi ştim că puiul de maimuţă, când cade în apă, instinctual îşi blochează respiraţia în apnee, un timp strict necesar pentru ca
’ mama’ sa să-l poată slava….

            Recomandarea de a duce bebeluşii în apa bazinului rămâne valabilă.     Schimbările de mediu îi ajută să se dezvolte armonios şi chiar să se călească (cu toate că thermoreglarea, ca sistem, la aceste vârste încă nu este stabilizat).

            Şedinţele cu apă la o temperatură ‘amicală’ (nu prea caldă….!) se pot constitui în ‘lecţii’, mai ales pentru părinţi-instructori ce, pot învăţa care sunt limitele la care se ajunge. Iar când puterea instinctelor se manifestă cert să nu vă fie frică de a-i ‘condiţiona’ chiar puţin peste… capacitatea lor de adaptare, de apărare. ‘Sportul’ cere şi unele  sacrificii…









(*foto Sport Unterricht, D.Kuhlman, Munchen, 1973, isbn 3378049119, p.394)





01.12. ADULŢII ŞI ÎNOTUL ….



            In mod tradiţional, instructorii de înot consideră că un adult învaţă mai greu (sau deloc) să înoate ... de regulă adultul exagerează şi ‘vede’ în frică un obstacol major; dar frica este chiar necesară, o au toţi oamenii şi chiar autorul acestor rânduri – frica oferă şansa de a fi învinsă, înţeleasă….



            Adevărul care rezultă din practică este că adulţii, mai ales femeile pot învăţa cu multă uşurinţă; băieţii sunt mai puţin dispuşi a fi ‘conduşi’ şi se lasă mai greu instruiţi.



            Această observaţie este remarcată încă din fragedă copilărie – fetele învaţă mai uşor – băieţii mai greu….



Dece ar putea adulţii învăţa înotul cu multă uşurinţă … ?



I.          adultul este un om conştient şi capabil deci, de a se concentra mult mai bine decât copiii asupra unui exerciţiu; ei îl pot înţelege , memora, reproduce sub imperiu gândirii spre de deosebire de copii care fac toate acestea din spirit de conservare asociat cu simţirea apei, deci în mod aproape inconştient.



II.         adultul, prin frica sa, de cele mai multe ori exagerată, este vigilent – mulţi copii sunt chiar imprudenţi...; să raţionăm – dacă totuşi frica există neconditionat, inevitabil, hai s-o folosim în scopul trezirii curiozităţii de a cunoaşte ‘ceva’ nou; adultul o poate face cu condiţia:



- să i se ceară a avea o MARE dorinţă de a învăţa (1),



- să-i fie clar – numai cu ajutorul puterilor sale (2), iar



- instructorul nu trebuie să-I dea ‘speranţa’ că tratând superficial lucrurile ‘iese ceva’, aşa la întâmplare (3).



III.        adultul trebuie să se încadreze ’milităreşte’ în a executa, a repeta chiar obsedant şi fără ‘speranţă’ – algoritmul simplificat al învăţării înotului (vezi Anexa nr.2)











(foto FINA Aquatis world, AFP getty images)

Inotul, înotul sincron solicită Supleţe şi Vigoare..., cu aceste două calităţi poţi învinge chiar Gravitatea şi Imposibilul...!!!)



01.13BAZINE, BAZINE ….



            Probabil că ‘totul’ porneşte de aici, de la acest curcubeu care, parcă, apare din ce în ce mai rar pe înaltul cerului …..








(*foto colecţie personală)






            Un bazin în aer liber dar mai ales curat, nepoluat, îndeamnă la linişte şi desfătare. Dar pentru a-l avea este nevoie de dorinţă şi acţiuni caritabile de înaltă speţă.








(*din Schwimmsport, K.M. Fiedler, Sportverlag, Berlin 85)

            Iar când ‘liniştea’ dispare, nu poţi fi indiferent la câte energii se pot afirma în apa unui bazin modern, curat şi bine întreţinu aşa cum rezultă din fotografia anterioară.





(*foto colecţi personală)



            De la  aceste zbengueli, treptat, se poate ajunge la o ‘nouă religie’, cea a desăvârşirii prin mişcare, întrecere şi sport, înţesat de ‘faire-play’, o conduită nobilă, dar din păcate, ‘pe cale de dispariţie’ în societatea secolului nostru …..





(*foto colecţie personală - bazinul Parc Club Bucureşti )



            Si totuşi, la noi s-au construit câteva piscine la standarde moderne …, dovadă că se poate şi atunci când există interes, lucruri bune ştim  să facem.



01.14DOPINGUL IN SPORT.



            Reprezintă folosirea unor substanţe active sau a unor manevre, manipulări (fizice, chimice) în scopul creşterii artificiale, frauduloase a randamentului sportive pentru obţinerea unor performanţe superioare în detrimentul sănătăţii organismului.



            Au rămas în memoria opiniei publice sportive decesele, consecutive folosirii dopajului, a ciclistului danez E.Jensen la J.O.Roma 1960, ale altui ciclist – T.Simpson în 1967 şi a boxeurului J.Elze în 1968, evenimente care au dus la condamnarea fermă a acestor practice de către CIO şi MOC (Medical Olimpic Commision) care încă din anii ‘70 a întocmit lista substanţelor dopante, concomitent s-a perfecţionat testarea doping care poate pune în evidenţă  urme de substanţe dopante folosite chiar cu cca. 6 luni înainte. Exemplele pot continua până în zilele noastre, din păcate  …



            Cel mai dese substanţe folosite de înotători sunt cele din seria anabolizantelor, care, mai ales la fete, au efecte miraculoase în creşterea performanţelor.



            Cine este atent va observa că un asemenea sportiv/ă are o simptomatică specifică: trăsăturile devin accentuat bărbăteşti, vocea se îngroaşă (semne cel mai uşor de remarcat) dar seria continuă ca amploare şi în timp; nu se ştiu cu exactitate care sunt consecinţele dopajului la sportivi care, peste ani, au îmbătrânit biologic, dar este de aşteptat ca cei care au folosit dopingul să aibe o îmbătrânire precoce şi o anumită fragilitate ce poate genera boli cronice din banale crize acute



            Dopajul poate fi uneori greşit tolerat datorită împlicării unor interese mercantile pentru care Comitetele olimpice încă nu respectă legile ferme + adecvate care interzic asemenea practici (Codul Mondial antidoping, Regulamentul FINA  antidoping, ş.a.).



            In faţa acestui flagel aproape de neocolit în forma actuală a civilizaţiei noastre…, considerăm totuşi că este mai bine să ‘’ştii tot’’ despre problema dopingului decât să-l laşi la voia oricărui diletant care poate greşi de două ori (ca practicant al dopajului, ca utilizator ad-hoc al unor substanţe farmacologice speciale, periculoase).



            In final se poate spune că dopingul este un ‘rău’ necesar – cunoaşterea umană se îmbogăţeşte şi pe această cale, poate prin educaţie, să se renunţe, să stopăm acest   acest flagel, imoral şi periculos.





01.15 INOVATIILE IN SPORT  (ÎNOT)



            Invaţarea şi practicarea înotului reprezintă o formă de creativitate fie ea chiar în sfera motricităţii în care ideia de ‘progres’ este un fapt subînţeles.

            Astfel se pot enumera căutările ad-hoc, a fiecărui practicant ocazional, de a inova ‘ceva’ din mişcările cu care înotăm, pornind de la experienţa personalî sau de la interpretarea principiilor, regulilor, sfaturilor enunţate de monitor, antrenor; despre inovaţii care au fost ulterior acceptate in lumea înotului putem amintit, de ex: apariţia de noi tehnici de înot

( Fluture Bras – 1927, Erich Rademacher, Germania sau Fluture Delfin – 1935, Jack Sieg, USA), care au dus chiar la nominalizarea lor în mod oficial în regulamentele FINA sau noi ’stiluri’ (înot spate Kiefer, Bras japonez, Bras Jastremski, starturi / ’Grab start’, întoarceri / la Spate - întoarcerea Naber, etc).

            In aceiaşi ordine de idei se pot aminti numeroase Inovaţii legate de tehnologia pregătiri, antrenamentului – aparate de învăţare a înotului pe uscat (1812 – gen.prusac Pfuel care a conceput o ‘sală’ de înot în lipsa bazinului tradiţional ...).

            Mai nou sunt oferite aparate de simulare precisă pe căi ştiinţifice, moderne a mişcărilor şi a încordărilor musculare din concurs (Exer-genye, Mini-Gym, Sport-sim 101, acesta 'made în Romania' - realizat la CCDS / Centrul de cercetări în domeniul Sportului de un colectiv condus de Pierre de Hillerin, directorul centrului, Vl. Schor, ing.C. Obreja, M. Olaru) şi din lumea occidentală - Biokinetik bench..

            Mai amintim  despre  echipamente speciale de îngreunare uniformă a efortului de înaintare prin apă (bureţii, vestele, palmare ş.a.), testarea Lactacidemiei (LA) poate fi considerată o inovare prin preluarea sa din tehnica medicală şi aplicare ei în sport.

     Mai nou, a fost realizat de firma Polarswimm / Nokya  un sistem (la purtător) care monitorizează Frecvenţa cardiacă în efort, versus Consumul caloric - calculate în limitele date de Vârstă, Gen, Talie, Greutate, date strict individuale şi deci perfect intime prestaţiei celui care-l foloseşte.  


            Aparatul, format dintr-un simplu ceas de mână (receptor) şi un sensor  (emiţătorul, de mărimea ceasului, menţinut cu o bretea la nivelul sternului, deci direct pe corp); el poate fi extrem de util şi în cazul bolnavilor cardiaci, în spitale sau acasă….

(firma oferă un mod de communicate prin care cel monitorizat poate intra în legătură cu Robotul central [ www.polar.fi ], care va interpreta si recomanda date şi conduita ulterioară. Este un produs excelent, din păcate puţin cunoscut pe meleagurile noastre

( preţul său îl face uşor accesibil - vezi




            La această listă se pot include şi noile costume de înot costume lansate de firme de prestigiu, care au menirea de a facilita înaintarea corpului (prin diminuarea curenţilor frenatori care se formează la trecerea apei pe lângă corp / ‘piele de rechin’.., păcat că au o fiabilitate scăzută şi preţurile.. pe măsură).



In ţara noastră inovaţiile sportive pot fi prezentate la Centrul de Cercetări în Domeniul EFS din Buc-. Bd Basarabiei 37-39, sector 2 şi, evident, la Oficiul de Mărci şi Invenţii din Buc (OSIM) din strada Biserica Rusă nr 7-9.




Rezumat :



            Aşa cum rezultă din grafica următoare, înotul reprezintă o activitate în care plăcutul se îmbină perfect cu utilul.    



            Este o activitate care ar trebui să intre în ’meniu’ cotidian al fiecăruia dintre noi; din păcate există mulţi factori care se interpun între această dorinţă şi necesitate şi bugetul de timp şi chiar  de bani pe care îl avem la un moment dat.





(preluare din Inot-manual metodic, M. 0laru, ed efs, 1982)





            Bibliografie selectivă:



Allardice J. – Medical Aspects of Swimming, Pelham Books, 1972, London

Ciobanu, Cerchez, Munteanu – Inot pe înţelesul tutror, Ed Stadion, 1972, Buc.

Dragan, I. Medicina     sportivă  aplicată, Ed.  Sport-Turism, 1982,    Buc.

Drăgan, Mladin – Invăţaţi înotul,  Ed. CFS, 1962, Buc.

E.Magda, M. Olaru –  Lecţii de înot, Ed. Sport-Turism, 1971, Buc.

Fiedler Klaus– Schwimmsport, Sportverlag Berlin 1985

Kiphuth Robert – Basic swimming, Nikolas Kaye, 1951, London,

Laer, Witvrouv – Prestatie boekje Zwemmen, Aarhus, 1974,

Nabatnikova M.A., Inot, Ed. EFS, 1963, Nagy Sandor –Tanulj is uszni, Ed. Sport, 1979, Budapest,

Olaru Mircea – INOT manual metodic, Ed, Sport-Turism, 1982, Buc.

Oprişescu I – Bazele antrenamentului la înot, ICF, 1977, Buc.

Popescu Alexander –Schwimmen, BLV Munchen, 1978,

Rajki Bela – A versenyuszas technikaja, Sport Lap, 1955, Budapest,

Torney, Clayton – Aquatic instruction, Burges Publ, Comp, 1970, Minneapolis,

Turcas, Zelinschi, Marinescu, Olaru – Curs de Inot, Univ. Ecologică, 1993, Buc.



















[1] [de ultimă oră putem remarca în mod laudativ, efortul celor din Oradea, care au pus la dispoziţia noastră un Centru Nautic nou într-un municipiu  cu vechi tradiţii legate de practicarea înotului (vezi echipa de polo Crişul, antrenori ca M. Somerfield, Emerik Freund, Papa Alexandrescu şi sportivi ca Eugen Csordas, Marika Koşovitz, Erno Filfe, Nicolae Rujinschi, Adrian 0anţă ş.a.)]


[2][ importanţa Gimnasticii este redată de expresia celor – 4 ‘F’ cuvinte promovate astfel de iniţiatorul sistemului gimnasticii, germane, – Fr. L. Jahn (1778-1852):‘frisch, frei, frohlich, form’- puternici, liberi, veseli, dedicaţi, aşa cum ne dorim, mereu, să fie toţi tinerii noştri .]



[3] [Personal, la bazinul în care lucrez, invit publicul să iasă afară după ce face sauna.., mai mult – după ce simt că copii au un tonus ridicat al aderării la programul lecţiei, iarna, îi scot afară, pentru perioade scurte de timp ...; acest exerciţiu i-a transformat pe cei timizi şi capricioşi... în devotaţi ai călirii şi îi simt învăluţi de o aureolă eroică.....]



[4]  bazinul în care se desfăşoară lecţia cu copii sub 2 ani trebuie să aibe apa zilnic schimbată, deci apă proaspătă pentru prevenirea oricărei forme de îmbolnăvire; în el nu vor intra decât părinţii-instructori ….]





No comments:

Post a Comment