01.0 Definirea înotului ,
General: În
cazul vieţuitoarelor terestre, INOTUL =
formă de mişcare care asigură o variantă distinctă de locomoţie a corpului în
mediul lichid – apa, folosind efectul de flotabilitate
- raportul dintre greutatea proprie şi greutatea volumului de lichid dislocuit,
(vezi Arhimede, Cap V) şi cel de propulsie
ciclică - vâslirile care respectă modelul mişcării helicoidale, adică cerinţa
de a străbate volume cât mai mari de apă pe distanţe cât mai scurte, conform Conceptul
Counsilman - Propeller propulsion, (vezi Cap IV, IX) în vederea
menţinerii unui echilibru cât mai stabil faţă de mediu reprezentat de apă, în
scopul satisfacerii cât mai confortabile a principalelor funcţii vitale (în mod
deosebit respiraţia) şi evident – cel al înaintării, deplasării.
Dicţionarul explicativ al limbii
române (DEX) a optat pentru definiţia: INOT ‘’plutire şi înaintare în apă cu ajutorul
anumitor mişcări ritmice făcute cu mâinile şi cu picioarele…’’
Ar trebui să fie deosebit de semnificativ pentru noi antrenorii,
specialişti iluştri în domeniu …, că iată alţi specialişti, în terminologia
limbii romîne - au optat pentru definirea înotului, ca noţiunea plutire
să preceadă noţiunea înaintare….
Mulţi dintre noi nu acordăm plutirii,
poziţiilor corecte, simetrice, întinse şi relaxate decât un simplu gând
fugitiv pe când în realitate nimic din
ceea ce se întâmplă în apă nu poate fi explicat sau înţeles decât dacă
poziţiile corpului, capului sau a membrelor nu sunt dintre cele mai corecte….
Acţiunea motrică de plutire şi
înaintare a vieţuitoarelor terestre ajunse în apă, este realizată prin
tipul mişcărilor de ‘căţărare’ deci din categoria motricităţii naturale. Câinele,
calul etc., prin contopirea a mai multor instincte, iniţiază reflex o suită de
mişcări de translare a unor părţi ale corpului, deasupra centrului de greutate,
asigurând astfel o ‘plutire’ a întregului corp în consistenţa precară a apei.
La acest fel de mişcări remarcăm că
primul efect care este ‘rezolvat’ este cel al ‘plutirii’ (+ respiraţia) şi apoi cel al ‘înaintării’.
Remarcaţi
că toate aceste vieţuitoare terestre au posibilitatea de a menţine facil capul
ridicat pentru o minimă respiraţie – la om acest lucru este mai dificil –
segmentul cervical al coloanei este mai scurt şi deci nevoia de a pluti cât mai
sus spre suprafaţa apei necesită mişcări, eforturi suplimentare faţă de restul
vieţuitoarelor…?!
In cazul omului, acestor mişcări li
se atribuie o dirijare selectivă prin puterea gândirii, creaţiei; astfel noi avem capacitatea de a varia şi
diversifica voluntar mişcările în apă, situaţie care poate face ca prioritatea
dintre efectul de ‘plutire’(1) şi ‘înaintare’ (2) să poată fi
sensibil modificat în favoarea celui de-al doilea prin coordonarea optimă,
eficientă a mişcărilor de vâslire cu cele de respiraţie în condiţiile adoptării
celei mai bune poziţii de plutire – cu corpul întins la orizontala luciului de
apă !
Sportiv: înotul
dă conţinut activităţii ‘nataţie’
disciplină în care regăsim săriturile în apă, jocul de polo, înotul
sincron şi înotul sportiv (de
piscină amenajată, de mare fond în cadru natural), competiţiile Masters;
alături de aceste 4 mari grupe de întreceri sportive distincte mai putem
alătura înotul de Salvare, Plonjările la adâncime (mică, medie, mare), înotul Utilitar
(cu sau fara echipament de scufundare
autonomă), Medical (călirea
organismului, terapie prin mişcare), Agrement (stranduri publice, litoral, ape naturale).
Intrecerile de înot sportiv sunt, de
regulă, organizate în bazine cu dimensiuni recunoscute oficial de FINA (50m/8 culoare – olimpice, 25m/6-8 culoare –
de regulă în hale acoperite, ş.a.) ce pot permite omologarea a unor
performanţe (naţionale, continentale,
mondiale), în probele clasice agreate de FINA+FRN, probe demixtate (masculin , feminin), pe diferite grupe
de vârstă (de la copii peste 10 ani şi
mai mari, juniori, seniori şi veterani).
Clasamentele întrecerilor se fac pe
baza ordinii dată de timpii cronometraţi (serii,
finale, serii contracronometru etc), valori pentru care FINA a realizat şi
‘tabele de punctaj’ care permit apreciere comparativă a fiecărei performanţe, pe
căi strict matematice(vezi Cap.Concurs X ,
Anexa nr.10.).
Fiecare concurs de înot trebuie să
fie organizat, desfăşurat pe baza unui protocol, care decurge din calendarul
competitional valabil în anul în curs, regulament conceput în spiritul
respectării statutului FINA+FRNPM.
Toate aceste amănunte vor fi abordate în cuprinsul
lucrării…. !
01.01.CULTURA FIZICĂ ŞI ÎNOTUL
(în limba
germană – Korperkultur)
Cultura reprezintă ultimul
obiectiv al trăirii şi al educaţiei, al emancipării umane pe drumul cerut de
viaţa personală şi cel al întregii societăţi. Ce-ar putea urma după ’ea’ ? Despre
‘anticultură’ nici nu mai vorbim!
Deci Cultura poate şi trebuie să
influenţeze activitatea sportivă. Există o cultură a Sportului, a Educaţiei
fizice, a ’fizicului’ alăturată de
cultura adresată mentalului, intelectului (‘elita’
noastră posedă cert un nivel cultural ridicat, în mai toate domeniile …, rămîne
să sensibilizăm restul dintre noi; statistica ne învaţă că ‘dintr-o ‘mulţime’
oarecare 15-20% reprezintă elita’ şi corespund aidoma categoriei analizate…
restul au probleme-concluziile le puteţi trage şi singuri !)
Astfel, putem spune că: totalitatea valorilor materiale, spirituale,
intelectuale care configurează conţinutul noţiunii C.F. sunt legate şi de
practicarea înotului – un sport iubit şi
îndrăgiti, încă din antichitate:
‑ sportul călirii şi
întăririi sănătăţii;
‑ sportul cu cele mai
naturale mişcări;
‑ sportul cu audienţă
la opinia publică;
‑ sportul care ridică
standardul igienei;
‑ sportul indicat
contra sedentarismului;
‑sportul creşterii /dezvoltării
armonioase;
-sportul
prin care însăşi viaţa este apărată (pericolul
de deces prin hidrocuţie. înec)
‑sportul care prin
amenajările sale contribuie la ridicarea civilizaţiei urbane;
-sportul a cărui performanţe afirmă 'forţa'
C.F., a unui sistem politic, a unui popor.
[Înotul
are prieteni şi printre filatelişti…]
De remarcat - prin practicarea
sistematică a înotului nimeni nu are nimic de pierdut ci numai de cîştigat –
caracterul universal al practicării înotului poate fi observat din următoarea
simplă constatare:
Practicând
înotul - ‘cei
robuşti pot scădea din greutate ….,iar -
cei
slabi pot creşte în greutate' !
Se poate admite deci – înotul ca o necesitate
mult acceptată de civilizaţia celui de al 21-lea secol!
Şi acest lucru nu este legat de
imediata trecere a timpului. Promovarea înotului are o istorie îndelungată care
va rezulta din paginile acestei lucrări ....
Acum reţineţi :
Următoarea imagine redă liniştea
unei veritabile catedrale în ale cărei ‘înalturi’ îţi poţi regăsi echilibrul
pierdut în vânzoleala vieţii de zi cu zi ... şi nu numai .
(*
- foto din colecţia personală)
Statul, societatea, în general,
nu ar trebui să
accepte nici o formă de socializare a unei acţiuni (construire de locuinţe /cyte-uri moderne,
spitale, şcoli, centre de interes public, drumuri, ş.a.) fără a condiţiona şi construirea de către investitor a unui nou bazin
de înot !
Din păcate, capitala ţării noastre
nu are încă un “stadion nautic” la standardele cerute de practica
internaţională ...[[1]*]
01.02.
EDUCAŢIA FIZICĂ şi ÎNOTUL….
(în limba germană – Korpererziehung)
Prin apartenenţa sa la conceptul
educării temeinice şi multilaterale a tineretului, E.F. rezolvă ideal, prin
metode şi mijloace decvate vârstei şi particularităţilor individuale,
dezvoltarea armonioasă a organismului, întărirea sănătăţii, formarea şi
cultivarea deprinderilor motrice de bază (Ţinută-Postură,
Mers, Alergare, Sărituri, Aruncări Căţărări, s.a.), dezvoltarea calităţilor
motrice de bază - V.I.R.F./ Viteza, Îndemânare, Rezistenţă, Forţă) sub
forma unor cunostiinţe, priceperi, abilităţi care facilitează apropierea
individului spre deprinderi de viaţă şi muncă
opuse sedentarismului şi în climat de încadrare ecologică adecvată cu
mediul de viaţă.
Intre educaţie fizică şi înot există
multe puncte comune, atât de multe încât unii înclină să substituie înotul
rolului avut de E.F.
Acest lucru nu poate fi acceptat (!):
practicarea unilaterală a înotului poate conduce organismul, neformat încă, la
forme de supra-adaptare faţă de mediul schimbat (apa) lăsând în urmă o serie de
calităţi mult necesare vieţii terestre obişnuite (laxitate articulară compensată cu atitudini deficitare de postură,
scădere a tonusului muscular striat etc.).
Atunci când practicarea înotului
este concepută şi dirijată ca mijloc ajutător, complementar educaţiei fizice,
obiectivele fiecărei activităţi vor putea fi optim rezolvate.
01.03.
GIMNASTICA ŞI ÎNOTUL….
(în germană – Gymnastik funktionelle )
Conceptul de mişcare motricã regãsit în categoria generalã a 'exerciţiului
fizic' (mijlocul care, în accepţiunea
Teoriei EFS, stă la baza activităţilor motrice), este deopotrivã deservit
de 'exerciţiile corporale' - gimnice cât şi de cele de 'înot'; fiecare, pe cãi
specifice tind sã atingã acelaşi obiective: întãrirea sãnãtãţii, cãlirea organismului,
dezvoltarea fizicã armonioasã, înbogãţirea bagajului motric prin acţiuni
instructiv-educative care duc la formarea a unor ample deprinderi de mişcare ,
perfecţionarea calitãţilor motrice prin exersarea diferitelor forme ('zone') de efort, dezvoltarea
capacitãţilor de exprimare a personalitãţii motrice, înotul având şi menirea de
a apãra direct viaţa subiectului în caz de accident.
Pentru toate aceste motive,
creatorii sistemelor naţionale de
educaţie fizicã (vezi Palestrika,
N.Kiriţescu, ed. Casa Şcoalelor, 1943) au apelat alãturi de Gimnasticã şi
la practicarea Înotului - ambele forme completându-se una pe alta, pe plan
formativ pentru creşterea tinerei generaţii ([2]**).
Trebuie accentuată întâietatea
Gimnasticii asupra Înotului şi a altor forme de motricitate, dovadã fiind
faptul cã practicarea unilateralã a înotului, de exemplu (dar şi a altor discipline ca tenisul, unele probe din atletism sau
lupte, box), nu poate rezolva optim şi eficient toate aceste sarcini sau
obiective - înotul apreciat de cei mai mulţi semeni ca 'sportul cel mai
complex ', pentru a deveni performant, are nevoie, imperios, de .... gimnasticã.
Au existat cazuri când copii care au
practicat gimnastica sportivă ( există
diferenţe între Gimnastica şcolară şi cea sportivă…) atunci când au
încercat să treacă la practicarea înotului au avut dificultăţi: mişcări în
forţă, laxitatea în articulaţii, simţul apei incorect, dificultăţi la reuşita
respiraţiei etc.
Este ştiut cã 'Selecţia' la înot
pune, de multe ori, în evidenţã, acumulãrile realizate, în şcoală, prin
Gimnasticã (Educaţie Fizicã);la
vârstele mici 'locul' Gimnasticii în lecţia de înot, este, de cele mai multe
ori, parcă mai necesarã decât însãşi ...Înotul
!
Credeţi sau nu –
acesta-i adevărul !
Mai mult: Exerciţiile selectate din suita mijloacelor
gimnasticii ritmice pot acompania partea de gimnastica aflată mereu la
începerea lecţiei de înot condusă cu competenţă de un antrenor entuziast ….
Din diversitatea de exerciţii
întâlnite în Gimnasticã, exerciţiile ajutãtoare pentru învãţarea şi practicarea
înotului completeazã armonios posibilitãţile de motricitate ale subiectului fie
pe planul lãrgirii bagajului motric fie pe cel al prelucrãrii analitice a unor articulaţii
(mobilitatea) sau grupe musculare (elasticitatea) implicate în realizarea
corectã a tehnicii de înot.
Un asemenea exemplu poate fi
întâlnit în termenul 'Gimnastica Kiphuth', dupã numele celebrului
antrenor Bob Kiphuth (1890-1967), care a lansat-o (vezi Anexele 4, 5).
01.04.
DANSUL, BALETUL şi ÎNOTUL …
Poziţiile şi mişcările obişnuite în
Balet, solicitând mobilitatea, supleţea, etc. s-au dovedit benefice pentru
practicarea înotului, uşurând învăţarea mişcărilor de înot, a poziţiilor de plutire,
de vîslire şi înaintare.
Mulţi copii care au practicat sau
mai practică Baletul au parcurs rapid toate etapele învăţării înotului atingând
uneori chiar treapta măiestriei sportive.
[Exact ca ţinuta celor care execută
acest dans popular …, înotul ‘cere’ corpului o ‘vibraţie’ similară, atât de
ordin fizic, bio-funcţional cât şi de ordin emoţional.] - (*foto
colecţia personală)
Nu poţi sta ‘insensibil’ în apă şi
să aştepţi să devii campion….; în
această secvenţă se poate remarca că partenera profesorului are o prestaţie
ceva diferită faţă de cea a colegelor sale… Nu vă întrebaţi dece.? Aici se vede mâna maestrului’.!!!!
Instructorii, antrenorii pot stimula, la culmi nebănuite, prestaţia elevilor
lor..
01.05. ATLETISMUL SI ÎNOTUL….
Majoritatea
probelor atletice contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice (rezistenţa, viteza, forţa s.a.), la
perfecţionarea deprinderilor motrice de bază (mers, alergare, sărituri, aruncări, etc.), la adoptarea unui
comportament corect (ordine, disciplină,
dârzenie).
O
menţiune specială trebuie făcută în cazul programării alergărilor în sezonul
rece, cînd înotătorii, obişnuiţi cu temperatura bazinului acoperit, pot
contracta o serie de îmbolnăviri ale căilor respiratorii.
Practicarea
exagerată a alergărilor, ca mijloc ajutător în pregătirea înotătorilor nu este
recomandată deoarece, mai ales la copii, efortul repetat poate duce la
modificări ale consituţiei oaselor, îngreunăndu-le şi astfel se induce un
factor defavorizant în perspectiva pregătirii (vezi ‘oase de porumbel…’).
Metodologia
pregătirii la atletism are multe puncte comune cu cea de la înot:metode de
lucru (fartlek-ul, antrenamentul cu intervale), măsuri de raţionalizare a
mijloacelor de pregătire, chiar indicatorii (cantitativi) de efort
(kilometrajul, dozările), zonarea efortului,
Este
foarte interesant de ştiut că, de exemplu, între volumul de înot şi volumul de
alergări, în cazul pregătirii unor fondişti înotători, diferenţele nu sînt atât
de mari pe cât ne-am închipui (3000-3500km/anual la înot, 5500-6000km/anual la
alergări fond ), ceea ce indică că parametru Volumul solicitării este evident
crescut în cazul înotătorilor care parcă ’aleargă’ în apă…..; la fel şi cu
volumul intensităţii – atleţii nu pot executa, aidoma înotătorilor, un număr atât
de mare la repetări şi mai ales la pauze de revenire atât de scurte; totuşi
atletismul nu trebue ocolit.
La
acest punct (mersul, alergarea) nu
putem să omitem câteva aspecte banale cu repercusiuni negative în sfera
dezvoltării bio-motricităţi optime, sănătoase, la copii noştri, mai ales la cei
de vârsta sub 3 ani - copiii pe care-I îndrăgim atât de mult….
Un prim
aspect este legat de banalul cărucior care este present în preajma fiecărui
copil. Dar căruciorul reprezintă o facilitate care, poate dăuna dezvoltării
echilibrate a viitorului tânăr: folosit, ca un ’’autoturism proprietate
personală’’ – deci la discreţie…., acest accesoriu atât de necesar va depărta
organismul copilului de la o acomodare naturală cu mediul îmconjurător; una
este sa foloseşti căruciorul pentru a face o deplasare absolut necesară,
rapidă, urgentă…, alta este a-l folosi în mod exagerat de mult, vă lăsăm pe
dvs. să apreciaţi acest aspect şi mai ales a-l dirija, stăpăni în mod corect (nu mai semnalăm aici şi folisirea
cărucioarelor de vară în care copilul stă ‘cocoşat’, având coloana vertebrală
în poziţia predilectă instalării viitoarei cifoze…).
Un alt
aspect este cel legat de nelipsiţii ’pemperşi’ …; înainte de anii 90 acest
articol, atât de banal azi…, nu exista
în ‘recuzita’ familiei – azi se găsesc pe toate drumurile.
Acest
articol îşi are rostul lui şi nu pledăm pentru a-l respinge dar… acest ajutor
atât de necesar, treptat, se va transforma într-un ’rău perfid’ care iată apare
în calea creşterii şi dezvoltării bebeluşului nostru: menţinut perpetuu între
picioruşe va conduce la modificări antomice şi astfel deprinderea de a merge,
dar mai ales pe cea de alergare vor evolua în mod greşit.
Care
este semnalul noastru ? Pemperşii obligă copilul să folosească membrele
inferioare într-un mod arficial – natural ar fi ca mersul sa fie nestânjenit,
alergarea să poată fi reprodusă aşezând fiecare talpă a piciorulu angrenat în
mişcare pe o linie unică care, în fapt, reprezintă proiecţia centrului de
greutate; când tălpile calca depărtat mersul, alergare defin deficitare,
derpinderea de a merge, de a alerga se formează greşit, obiectivele care sunt
deservite de aceste deprinderi (greşite) vor fi minimum sub randamentul natural
aşteptat… şi aşa se face că copilaşii noştri dragi sunt ’condamnaţi’ din
fragedă pruncie să devină amotrici, slab reprezentaţi în cea ce numim noi –
acomodarea la condiţiile mereu schimbătoare ale mediului.
Iată
cum nişte banale aspecte pot limita creşterea şi dezvoltarea armonioasă a
viitoarei tinere generaţii… dacă observaţi atent, aceste neajunsuri se deja
sesizabile…!
01.06. BASCHETUL SI ÎNOTUL …
În suita de mijloace
ajutătoare nespecifice pentru înotători (aşa
cum handbalul este apreciat pentru poloişti), jocul de baschet este
preferat altora deoarece ajută la dezvoltarea îndemânării prin aplicarea unor
tipuri de efort diferite ca formă, dar cu conţinut apropiat de
sarcinile pregătirii fizice generale (evitîndu-se
monotonia care se instalează uneori în antrenamentul înotătorilor).
Jocul de
baschet a fost introdus în pregătirea înotătorilor încă din anii 1970-75; de
ex. - Complexul de înot din staţiunea de pregătire olimpică de la Tahkadzor
(Armenia) situat la 2000 m altitudine, este dotat cu o sală de pregătire fizică
amenajată şi pentru a oferi condiţii de practicarea baschetului, are suprafaţa
aproximativ egală cu cea a sălii Floreasca....
Planurile
de pregătire a loturilor olimpice dintr-o serie de ţări prevăd lecţii de baschet în cadrul fiecărui ciclu
săptămânal tocmai pentru a combate monotonia.
01.07.
CALIREA ORGANISMULUI
Contactul din ce în ce mai redus al
omului cu natura a condus la noţiunea sugestivă 'homus domesticus' (= sedentarism) ce ajută la definirea 'sindromului de decondiţionare'
care se manifestă, mai ales, prin diminuarea funcţiei de thermoreglare a
organismului ş.a.
Călirea are o funcţionalitate
ritmică, sezonieră, de apărare a organismului prin adaptarea acestuia la
schimbările de temperatură (rece/cald)
iar dacă organismul este corect 'antrenat' prin
repetarea măsurilor obişnuite de călire naturală, se instituie un
mecanism profilactic important menit a sprijini şi întări starea de sănătate.
Este cunoscut faptul că expunerea
unor suprafeţe mari ale corpului la factorii contrastanţi, în deosebi în timpul
verii şi nu numai, stimulează capacitatea de thermo-reglare (cure de 12-14 zile); la fel,
încheierea oricărei îmbăieri sau duş cald prin
stropirea cu apă rece este foarte necesar a fi deprinsă de la vîrste
timpurii, dar cele mai bune condiţii de exersare a acestui regim îl oferă
înotul.
Practicarea acestui sport, ar trebui
să preocupe întreaga populaţie aptă, indiferent de vîrstă sau profesie; înotul,
este implicat direct şi în antrenamentul funcţiei locomotorii, a capacităţii de
efort iar aceasta din urmă are legături de neocolit cu educarea în spiritului dragostei de muncă
şi răspundere, fără a mai vorbi de perspectiva creşterii şi dezvoltării
armonioase a organismului, mai ales a celui tânăr.
Mecanismul de călire are în vedere
antrenarea sistemului thermoreglării prin mijloace contrastante ale
temperaturii mediului ambiant: aerul, apa, mişcarea, adică 'băile' de aer, de
soare, 'înfrăţire' cu cadrul natural prin mişcare şi meditaţie (!) - toate
influenţând armonic (fizic, psihic) organismul şi personalitatea individului.
(*
foto din Schwimmsport, K.M. Fiedler, Sportverlag, Berlin 1985)
Dar testul cel mare este cel de a
renunţa la confortul cu care ne-am prea-obişnuit ; ‘înapoi la natură’
este deja un mit care greu îl vom mai putea atinge …?!.
În Ţările Nordice între o saună şi
intrarea în apa ca gheaţa nu există decât o firească legătură – aşa se face
călirea organismului la condiţiile mereu în schimbare ale mediului. [[3]***]
Se spune că Iulius Cezar Imperator
scria în lucrările sale despre obiceiul nordicilor (triburile batave, germanice) de aş căli copii în apa rece a
râurilor … şi chiar a relatat cum a pierdut o luptă datorită învăluirii
executate de ‘duşmani’ care au înotat, în grup, pentru a-l surprinde pe
celebrul împărat. (vezi cap. VI, Anexa
14).
Aşa se explică, probabil, faptul că,
în Germania de azi, până târziu toamna, tinerii, fară a intra să înoate,
aleargă bine dezbrăcaţi prin apele litorale reci ale Mării Nordului sau Mării
Baltice …, ceea ce la noi, ar fi de neconceput !
01.08.Contraindicaţiile
practicării înotului
In maladiile cronice sau
nevindecabile care pot aduce prejudicii fatale celui aflat în apă se practică
măsura interzicerii definitive, restrictive a înotului; este vorba de :
1/.Reumatism
Sokolschi‑Bouillaud, cu leziuni cardiace consecutive;
2/.
Malformaţii cardiace;
3/.
Valvulopatii de orice natură;
4/.
Infecţii rino‑sinuzale şi faringiene;
5/.
Hepatita;
6/.
Nefropatii;
7/. TBC
pulmonar;
8/. Alergii;
9/. Epilepsia,
care impune întreruperea imediată şi definitivă a înotului !
01. 09. ‘A
ŞTI SAU A NU ŞTI ÎNOTA …’
Biomecanic,
deprinderea de a înota. este
alcătuită dintr-o succesiune de acţiuni motrice naturale (secvenţe din acţiuni motrice de bază întâlnite în poziţiile de postură,
mersul, alergarea, căţrarea, târârea ş.a.) care sunt apelate spre formarea
unui al 6-lea simţ – simţul apei
manifestat prin capacitatea de:
- a susţine, de a realiza imersia, scufundarea
- de a manifesta
plutirea în poziţii întinse apropiate de
orizontala apei şi
- de a produce
înaintarea corpului prin serii, cicluri de mişcări ale membrelor, corpului
- în condiţiile unui
echilibru instabil în apă, realizat conform
legilor naturale ,
- prin folosirea
rezistenţei apei spre reuşita găsirii unor puncte de sprijin hidrodinamic care
să conducă la manifestarea plutirii şi înaintarea corpului (vezi cap.
V, Legile mecanicii)
Din această formulare au fost
excluse implicarea particularităţilor individuale neproductive (flotabilitatea scăzută, densitate mărită a
sistemului osos, rigiditate inadecvată a articulaţiilor, a musculaturii
corpului) şi unele caracteristici psihomotrice care decurg din experienţa
de mişcare a individului (biotip amotric),
opus fiind biotipul, individul capabil de a dezvolta optim 'simţul apei', care
odată realizat nu se va mai uita, la fel cum nu se mai uită niciodată mersul
în echilibru pe bicicletă..
Comportamental –
Expunerea acestui subiect trebue să
înceapă şi cu schiţarea ’modelului ideal’
de elev pe care un instructor şi-l doreşte în grupă, în lecţia de înot…..
Acest model poate fi creionat
astfel: - să fie vizibil remarcată
existenţa ’celor 7 ani de acasă’..,
-copilul să comunice uşor cu cei din
jur în spirit de respect firesc,
- să lase la uşa bazinului toate înclinaţiile de
răsfăţ sau alintare,
- să aibe spirit creator, să-i placă
munca şi răspunderea,
- să fie disciplinat, inteligent cu
spirit ascuţit al observaţiei,
- să fie ’om de cuvânt’ – dacă
acceptă să participe la lecţii (care
reprezintă un efort financiar+timp..)
- să facă totul pentru a-i mulţumi
pe părinţi sau profesor, să fie, deci, un
copil normal.
In plan sportiv sunt de preferat
subiecţii introvertiţi care au o şansă în plus în faţa monotoniei, plictiselii,
dar asta-i ’la sport’ !
Unii părinţi adoptă spiritul modern
al educaţiei libertine şi democratice, ei exclud pedeapsa, sunt toleranţi şi
admirativi faţă de ’invenţiile’ odraslelor….
La primele semne ale neconcordanţei
dintre ‘dorinţă’ şi ‘putinţă’ este bine a începe să reflecteze, odată în plus,
la stilul acesta de educaţie promovat ieftin în filme…: riscul este mare şi
urmările nu vor uşor de controlat.
Dacă la prima confruntare cu ’viaţa’
– de ex. învăţarea înotului – copilul dvs, o ’dă în bară’… trebuie să vă
reformulaţii concepţiile Dvs. despre educaţia odraslei – din ’unica stea’ a
familiei să devină un copil care trebuie
să înceapă a respecta experienţa celor mai mari, chiar fără a crâcni ceva…
In contra-partidă, cu eforturile
dvs. care nu vor fi prea uşoare.., viitorul adolescent şi tânăr al familiei
dvs. va fi unul care vă va bucura si linişti – va fi pe ’mâini bune’, ale Sportului,
ale Educaţiei sportive !
[ foto colecţie
personală ]
Practica competiţională şi cea
legată de pregătirea în perspectivă (‘specializarea
timpurie’) a condus la ierarhizarea vârstelor optime pentru practicarea
înotului sportiv astfel:
- iniţierea la 4-6 ani,
- învăţarea unui procedeu de înot la 7-9 ani,
- perfecţionarea (3-4 procedee) la 10-12 ani,
- specializarea pe 1-2 procedee la 13-14 ani,
-
specializarea: 1-2 probe de concurs
14-15 ani,
-atingerea măiestriei–după15anifete/16
băieţii,
-
consacrarea după 17-18 până la 20-25
ani...,
-
dezantrenarea compensatorie–încheierea activităţii competiţionale şi aderarea
la competiţiile ‘masters’ ale veteranilor, după 25 de ani.
Deci:
In situaţii diverse, ocazionale,
când cineva îşi propune să adere la una din secvenţele teoretic enunţate
anterior, el ar putea fi acceptat dacă vîrsta sa biologică coiencide cu cea
cronologica indicată de ierarhizarea anterior prezentată iar cînd aceasta este
depăşită, se apreciază că respectivul începător este 'bătrân' pentru
practicarea înotului sportiv, situaţie care trebuie privită totuşi cu optimism
– fiecare ‘regulă’ are ‘excepţiile’ ei….; înotul poate şi trebuie învăţat la
orice vârstă - singura ‘condiţie’ fiind plăcerea, dragostea de a te mişca
în apă. Avem destule exemple cu campioni autentici care au debutat la vârste
mai mari … ambiţia i-a ajutat decisiv !
01.11.
BEBELUŞII ŞI ÎNOTUL ….
Pornind de la faptul că viitorul
copil îşi petrece viaţa intrauterină într-un mediu asemănător mediului acvatic
timp de 9 luni este de aşteptat că la contactul cu apa, bebeluşul să manifeste
reacţii de firească apropiere.
În cazurile unor manevre imprecise, dure
cu copilul aflat în apă (săpunul,
temperatura, lipsa unui echilibru vital pentru manifestarea actului
respirator…) sunt remarcate o serie de reacţii instinctuale de apărare.
Fiind vorba de instincte,
manifestările nu lasă ‘urme’ în starea conştientă a vieţii de relaţie.
Aceste aspecte se schimbă decisiv
după vârsta de 2 ani când bebeluşul începe să conştientizeze relaţiile lui cu
mediul înconjurător.În aceste momente copilul începe să aleagă …., iar dacă
evenimentele care-i sunt ‘oferite’ nu-i sunt pe plac, bebeluşul nostru devine
‘om’: circumspect, atent, mofturos sau încăpăţânat.
Deci ’învăţarea înotului’ la bebeluşii de sub
2 ani este o activitatea în care instinctele îşi spun cuvântul.
Mergând pe această ideie, putem
spune că copilul ‘nu învaţă nimic’ dar instinctele îl ajută să supravieţuiască,
chiar la încercări mai grele cum este imersia în apă, schimbarea poziţiilor
etc.
Dacă acesti stimuli sunt oferiţi cu
atenţie (dragoste) şi nu sunt
exageraţi – copilul va sta în apă iar părinţii vor crede că ’învaţă înotul’.
Dar nu-i chiar aşa ….
A şti să înoţi este, cel mai ades,
egal cu a coordona conştient / apoi automatizat mişcările respiratorii în
starea de imersie sau de a reuşi o întrerupere temporară (apnee).
Este vorba deci de un act asumat,
voit. Noi ştim că puiul de maimuţă, când cade în apă, instinctual îşi blochează
respiraţia în apnee, un timp strict necesar pentru ca
’ mama’ sa să-l poată
slava….
Recomandarea de a duce bebeluşii în
apa bazinului rămâne valabilă. Schimbările
de mediu îi ajută să se dezvolte armonios şi chiar să se călească (cu toate că thermoreglarea, ca sistem, la
aceste vârste încă nu este stabilizat).
Şedinţele cu apă la o temperatură
‘amicală’ (nu prea caldă….!) se pot constitui în ‘lecţii’, mai ales pentru
părinţi-instructori ce, pot învăţa care sunt limitele la care se ajunge. Iar
când puterea instinctelor se manifestă cert să nu vă fie frică de a-i
‘condiţiona’ chiar puţin peste… capacitatea lor de adaptare, de apărare. ‘Sportul’
cere şi unele sacrificii…
O ‘lecţie de înot’ cu bebeluşi sub 2
ani poate avea o durată de cca 30 min..De fiecare dată ‘ceva’ trebuie făcut în
plus, asta-i ‘legea sportului’. (Vezi Anexa 1 )[[4]****]
(*foto
Sport Unterricht, D.Kuhlman, Munchen, 1973, isbn 3378049119, p.394)
01.12.
ADULŢII ŞI ÎNOTUL ….
In mod tradiţional, instructorii de
înot consideră că un adult învaţă mai greu (sau deloc) să înoate ... de regulă
adultul exagerează şi ‘vede’ în frică un obstacol major; dar frica este chiar
necesară, o au toţi oamenii şi chiar autorul acestor rânduri – frica oferă
şansa de a fi învinsă, înţeleasă….
Adevărul care rezultă din practică
este că adulţii, mai ales femeile pot învăţa cu multă uşurinţă; băieţii sunt
mai puţin dispuşi a fi ‘conduşi’ şi se lasă mai greu instruiţi.
Această observaţie este remarcată
încă din fragedă copilărie – fetele învaţă mai uşor – băieţii mai greu….
Dece ar putea adulţii
învăţa înotul cu multă uşurinţă … ?
I. adultul este un om conştient şi
capabil deci, de a se concentra mult mai bine decât copiii asupra unui
exerciţiu; ei îl pot înţelege , memora, reproduce sub imperiu gândirii spre de
deosebire de copii care fac toate acestea din spirit de conservare asociat cu
simţirea apei, deci în mod aproape inconştient.
II. adultul, prin frica sa, de cele mai
multe ori exagerată, este vigilent – mulţi copii sunt chiar imprudenţi...; să
raţionăm – dacă totuşi frica există neconditionat, inevitabil, hai s-o folosim
în scopul trezirii curiozităţii de a cunoaşte ‘ceva’ nou; adultul o poate face
cu condiţia:
- să i se ceară a
avea o MARE dorinţă de a învăţa (1),
- să-i fie clar –
numai cu ajutorul puterilor sale (2), iar
- instructorul nu
trebuie să-I dea ‘speranţa’ că tratând superficial lucrurile ‘iese ceva’, aşa
la întâmplare (3).
III. adultul trebuie să se încadreze
’milităreşte’ în a executa, a repeta chiar obsedant şi fără ‘speranţă’ –
algoritmul simplificat al învăţării înotului (vezi Anexa nr.2)
(foto
FINA Aquatis world, AFP getty images)
Inotul,
înotul sincron solicită Supleţe şi Vigoare..., cu aceste două calităţi poţi
învinge chiar Gravitatea şi Imposibilul...!!!)
01.13BAZINE,
BAZINE ….
Probabil că ‘totul’ porneşte de
aici, de la acest curcubeu care, parcă, apare din ce în ce mai rar pe înaltul
cerului …..
(*foto
colecţie personală)
Un bazin în aer liber dar mai ales
curat, nepoluat, îndeamnă la linişte şi desfătare. Dar pentru a-l avea este
nevoie de dorinţă şi acţiuni caritabile de înaltă speţă.
(*din
Schwimmsport, K.M. Fiedler, Sportverlag,
Berlin 85)
Iar când ‘liniştea’ dispare, nu poţi
fi indiferent la câte energii se pot afirma în apa unui bazin modern, curat şi
bine întreţinu aşa cum rezultă din fotografia anterioară.
(*foto
colecţi personală)
De la aceste zbengueli, treptat, se poate ajunge la
o ‘nouă religie’, cea a desăvârşirii prin mişcare, întrecere şi sport, înţesat
de ‘faire-play’, o conduită nobilă, dar din păcate, ‘pe cale de dispariţie’
în societatea secolului nostru …..
(*foto
colecţie personală -
bazinul Parc Club Bucureşti )
Si totuşi, la noi s-au construit
câteva piscine la standarde moderne …, dovadă că se poate şi atunci când există
interes, lucruri bune ştim să facem.
01.14DOPINGUL
IN SPORT.
Reprezintă folosirea unor substanţe
active sau a unor manevre, manipulări (fizice,
chimice) în scopul creşterii artificiale, frauduloase a randamentului sportive
pentru obţinerea unor performanţe superioare în detrimentul sănătăţii
organismului.
Au rămas în memoria opiniei publice
sportive decesele, consecutive folosirii dopajului, a ciclistului danez
E.Jensen la J.O.Roma 1960, ale altui ciclist – T.Simpson în 1967 şi a
boxeurului J.Elze în 1968, evenimente care au dus la condamnarea fermă a
acestor practice de către CIO şi MOC (Medical
Olimpic Commision) care încă din anii ‘70 a întocmit lista substanţelor
dopante, concomitent s-a perfecţionat testarea doping care poate pune în
evidenţă urme de substanţe dopante
folosite chiar cu cca. 6 luni înainte. Exemplele pot continua până în zilele
noastre, din păcate …
Cel mai dese substanţe folosite de
înotători sunt cele din seria anabolizantelor, care, mai ales la fete, au
efecte miraculoase în creşterea performanţelor.
Cine este atent va observa că un
asemenea sportiv/ă are o simptomatică specifică: trăsăturile devin accentuat
bărbăteşti, vocea se îngroaşă (semne cel
mai uşor de remarcat) dar seria continuă ca amploare şi în timp; nu se ştiu
cu exactitate care sunt consecinţele dopajului la sportivi care, peste ani, au
îmbătrânit biologic, dar este de aşteptat ca cei care au folosit dopingul să
aibe o îmbătrânire precoce şi o anumită fragilitate ce poate genera boli
cronice din banale crize acute
Dopajul poate fi uneori greşit
tolerat datorită împlicării unor interese mercantile pentru care Comitetele
olimpice încă nu respectă legile ferme + adecvate care interzic asemenea practici
(Codul Mondial antidoping, Regulamentul
FINA antidoping, ş.a.).
In faţa acestui flagel aproape de
neocolit în forma actuală a civilizaţiei noastre…, considerăm totuşi că este
mai bine să ‘’ştii tot’’ despre
problema dopingului decât să-l laşi la voia oricărui diletant care poate greşi
de două ori (ca practicant al dopajului,
ca utilizator ad-hoc al unor substanţe farmacologice speciale, periculoase).
In final se poate spune că dopingul
este un ‘rău’ necesar – cunoaşterea umană se îmbogăţeşte şi pe această cale,
poate prin educaţie, să se renunţe, să stopăm acest acest flagel, imoral şi periculos.
01.15
INOVATIILE IN SPORT (ÎNOT)
Invaţarea şi practicarea înotului
reprezintă o formă de creativitate fie ea chiar în sfera motricităţii în care
ideia de ‘progres’ este un fapt subînţeles.
Astfel se pot enumera căutările ad-hoc,
a fiecărui practicant ocazional, de a inova ‘ceva’ din mişcările cu care
înotăm, pornind de la experienţa personalî sau de la interpretarea principiilor,
regulilor, sfaturilor enunţate de monitor, antrenor; despre inovaţii care au
fost ulterior acceptate in lumea înotului putem amintit, de ex: apariţia de noi
tehnici de înot
( Fluture Bras – 1927, Erich Rademacher,
Germania sau Fluture Delfin – 1935, Jack Sieg, USA), care au dus chiar la
nominalizarea lor în mod oficial în regulamentele FINA sau noi ’stiluri’ (înot spate Kiefer, Bras japonez, Bras
Jastremski, starturi / ’Grab start’, întoarceri / la Spate - întoarcerea Naber,
etc).
In aceiaşi ordine de idei se pot
aminti numeroase Inovaţii legate de tehnologia pregătiri, antrenamentului –
aparate de învăţare a înotului pe uscat (1812
– gen.prusac Pfuel care a conceput o ‘sală’ de înot în lipsa bazinului
tradiţional ...).
Mai nou sunt oferite aparate de simulare
precisă pe căi ştiinţifice, moderne a mişcărilor şi a încordărilor
musculare din concurs (Exer-genye,
Mini-Gym, Sport-sim 101, acesta 'made în Romania' - realizat la CCDS /
Centrul de cercetări în domeniul Sportului de un colectiv condus de Pierre de
Hillerin, directorul centrului, Vl. Schor, ing.C. Obreja, M. Olaru) şi din
lumea occidentală - Biokinetik bench..
Mai amintim despre echipamente speciale de îngreunare uniformă a
efortului de înaintare prin apă (bureţii,
vestele, palmare ş.a.), testarea Lactacidemiei (LA) poate fi considerată o
inovare prin preluarea sa din tehnica medicală şi aplicare ei în sport.
Mai nou, a fost realizat de firma Polarswimm
/ Nokya un sistem (la purtător) care
monitorizează Frecvenţa cardiacă în efort, versus Consumul caloric - calculate
în limitele date de Vârstă, Gen, Talie, Greutate, date strict individuale şi
deci perfect intime prestaţiei celui care-l foloseşte.
Aparatul, format dintr-un simplu
ceas de mână (receptor) şi un sensor
(emiţătorul, de mărimea ceasului, menţinut cu o bretea la nivelul
sternului, deci direct pe corp); el poate fi extrem de util şi în cazul
bolnavilor cardiaci, în spitale sau acasă….
(firma
oferă un mod de communicate prin care cel monitorizat poate intra în legătură
cu Robotul central [ www.polar.fi ], care va
interpreta si recomanda date şi conduita ulterioară. Este un produs excelent,
din păcate puţin cunoscut pe meleagurile noastre
( preţul său îl face uşor
accesibil - vezi
La această listă se pot include şi
noile costume de înot costume lansate de firme de prestigiu, care au menirea de
a facilita înaintarea corpului (prin
diminuarea curenţilor frenatori care se formează la trecerea apei pe lângă corp / ‘piele de rechin’.., păcat că
au o fiabilitate scăzută şi preţurile.. pe măsură).
In
ţara noastră inovaţiile sportive pot fi
prezentate la Centrul de Cercetări în Domeniul EFS din Buc-. Bd Basarabiei
37-39, sector 2 şi, evident, la Oficiul de Mărci şi Invenţii din Buc (OSIM) din
strada Biserica Rusă nr 7-9.
Rezumat
:
Aşa cum rezultă din grafica
următoare, înotul reprezintă o activitate în care plăcutul se îmbină perfect cu
utilul.
Este o activitate care ar trebui să
intre în ’meniu’ cotidian al fiecăruia dintre noi; din păcate există mulţi
factori care se interpun între această dorinţă şi necesitate şi bugetul de timp
şi chiar de bani pe care îl avem la un
moment dat.
(preluare
din Inot-manual metodic, M. 0laru, ed efs, 1982)
Bibliografie
selectivă:
Allardice J. – Medical
Aspects of Swimming, Pelham Books, 1972, London
Ciobanu, Cerchez,
Munteanu – Inot pe înţelesul tutror, Ed Stadion, 1972, Buc.
Dragan, I. Medicina sportivă aplicată, Ed. Sport-Turism, 1982, Buc.
Drăgan, Mladin –
Invăţaţi înotul, Ed. CFS, 1962, Buc.
E.Magda, M. Olaru – Lecţii de înot, Ed. Sport-Turism, 1971, Buc.
Fiedler Klaus–
Schwimmsport, Sportverlag Berlin
1985
Kiphuth Robert – Basic
swimming, Nikolas Kaye, 1951, London,
Laer, Witvrouv –
Prestatie boekje Zwemmen, Aarhus, 1974,
Nabatnikova M.A.,
Inot, Ed. EFS, 1963, Nagy Sandor –Tanulj is uszni, Ed. Sport, 1979, Budapest,
Olaru Mircea – INOT
manual metodic, Ed, Sport-Turism, 1982, Buc.
Oprişescu I – Bazele antrenamentului
la înot, ICF, 1977, Buc.
Popescu Alexander
–Schwimmen, BLV Munchen, 1978,
Rajki Bela – A
versenyuszas technikaja, Sport Lap, 1955, Budapest,
Torney, Clayton –
Aquatic instruction, Burges Publ, Comp, 1970, Minneapolis,
Turcas, Zelinschi,
Marinescu, Olaru – Curs de Inot, Univ. Ecologică, 1993, Buc.
[1] [de ultimă oră putem remarca în mod laudativ,
efortul celor din Oradea, care au pus la dispoziţia noastră un Centru Nautic
nou într-un municipiu cu vechi tradiţii
legate de practicarea înotului (vezi echipa de polo Crişul, antrenori ca M.
Somerfield, Emerik Freund, Papa Alexandrescu şi sportivi ca Eugen Csordas,
Marika Koşovitz, Erno Filfe, Nicolae Rujinschi, Adrian 0anţă ş.a.)]
[2][ importanţa Gimnasticii este redată de
expresia celor – 4 ‘F’ cuvinte
promovate astfel de iniţiatorul sistemului gimnasticii, germane, – Fr. L. Jahn (1778-1852):‘frisch, frei, frohlich, form’- puternici,
liberi, veseli, dedicaţi, aşa cum ne dorim, mereu, să fie toţi tinerii
noştri .]
[3] [Personal, la bazinul în care lucrez, invit
publicul să iasă afară după ce face sauna.., mai mult – după ce simt că copii
au un tonus ridicat al aderării la programul lecţiei, iarna, îi scot afară,
pentru perioade scurte de timp ...; acest exerciţiu i-a transformat pe cei
timizi şi capricioşi... în devotaţi ai călirii şi îi simt învăluţi de o aureolă
eroică.....]
[4] bazinul în care se desfăşoară lecţia cu copii
sub 2 ani trebuie să aibe apa zilnic schimbată, deci apă proaspătă pentru prevenirea
oricărei forme de îmbolnăvire; în el nu vor intra decât părinţii-instructori
….]
No comments:
Post a Comment