17 / Concursul

Capitolul IX

CONCURS  sumar

01. competitiile - concursurile de inot

02.  evaluarea performantelor cu ajutorul Tabelei internationale de punctaj 

03  competiţiile BEST 

04. concursurile oficiale de inot  

05. costumul de inot

06   bazin de înot

07. bazin acoperit   

Rezumat+bibliografie selectiva

01.  COMPETITIILE - CONCURSURILE DE INOT

            Consecinţă a manifestării spiritului de întrecere prezent în stările ludice (jocurile  copiilor, tinerilor, dece nu, şi a adulţilor...), reprezintă o formă de organizare superioară în care apare distinct 'premeditarea', (motivaţia, buna intenţie), obiectiv la care se aderă prin consens, fără obligativitate şi în spirit de 'faire-play' caracteristic tuturor întrecerilor, nu numai cele sportive...

            Mai ales la înot 'competiţia' trebuie abordată cu prudenţă. Uneori competiţia, întrecerea la înot, fără ca sportivii să aibe un bagaj bogat de exprimare motrică corectă…, poate avea efecte negative, astfel putem observa:

            - la stagiul de 'începător' efectul întrecerii asupra performanţei fizice poate fi remarcată, mai ales, în plan cantitativ cu suficiente greşeli de tehnică.

            - trecerea de la acest stagiu la cel de 'avansaţi' ar trebui să aibă drept criteriu, aprecierea, nu atât a valorii performanţei (care se poate obţine suprasolicitând organismul...., deci periculos  în fond), ci mai ales acurateţea tehnicii în compania unei prestaţii fizice medii, minimale  care oferă soluţia rezolvării multor limite temporare de înot eficient care pot apărea în momentul selecţiei, trecerii la un stagiul superior (încă odată recomandăm aprecierea conceptului 'BEST' prezentat în lucrare).

                        In stagiile superioare competiţia devine, treptat, un mod, chiar de sine stătător, de pregătire şi afirmare.

            La acest capitol evideţiem activitatea  de elaborare a regulamentelor oficiale de concurs (olimpice, naţionale etc), diferite variante competiţii intermediare (‘de casă) prin care va fi afirmată performanţa fiecaruia.

            Competiţia de înot este o formă de întrecere predominant individuală, cu angajare, cu ‘luptă’ indirectă (sportivii sunt separaţi, pe culoare); chiar şi la "ştafete" se păstrează acelaşi spirit ( o reunire a 4 individualităţi distincte ca performanţe sub forma unei echipe de club, reprezentativă naţională etc).

            Cu toate că concursul este un element definitoriu în cazul unui program de pregătire, ideia nu trebuie să ajungă un 'scop în sine'; între antrenament şi concurs trebuie să existe un raport echilibrat, optim care să ajute pregătirea sportivului fără a-l marca, stressa; din păcate, există mulţi antrenori dar şi părinţi care nu judecă astfel şi transformă concursul (uneori chiar fără şanse…) în elementul principal al devenirii viitorului sportiv şi, astfel tratată, prin ‘forţarea notei’ concursul poate deveni o cauză pierdută….. atenţie deci.

            In ţările cu tradiţie şi rezultate pe măsură, specialiştii încearcă să ridice limita vârstei la care să se înceapă participarea în competiţii; de la cantonarea în zona perioadei antepubertare (8-10 ani) care este obişnuită, încă, şi pe la noi..., la perioada pubertară (de al 11 sau chiar 12 ani).

            Efortul maximal, presupus a fi comun tuturor întrecerilor (fie ele de 50 sau 400 m), la vârste mici, nu ar putea fi tolerat decât cu riscul suprasolicitărilor, cu forţarea organismului antepubertar.

02.  EVALUAREA PERFORMANTELOR CU AJUTORUL TABELEI INTERNATIONALE DE PUNCTAJ

            Federaţia internaţională guvernează toate activităţile legate de practicarea nataţiei.

            Printre acestea, Înotul sportiv, are un număr suficient de mare de practicanţi (pozaţi pe sexe, grupe de vârstă, forme de întreceri, probe de înot-bazin 25m sau 50m etc.) fiecare participant putând deveni campion, putând reuşi o performanţă oarecare (un record), care se cere a fi, într-un sfârşit, departajată de prestaţiile altora, din cu totul alte probe de concurs etc.

            In cazul probelor de concurs desfăşurate în bazine (de 25 sau 50 m + separat pentru probele feminine şi cele masculine) între căştigători, mai ales, se simte nevoia de a face această departajare; astfel se va putea afirma cert, obiectiv că recordul, performaţa, de ex., la 50 m bras este mai valoroasă decât cea de la 1500m liber samd.

            In acest sens sunt interesate diferite medii de publicitate, de presă, organizatori care atribuie un premiu substanţial pentru cea mai bună performanţă etc.

            Intocmirea tabelei internaţionale de punctaj, care permite departajarea acestor performanţe se bazează pe o formula matematica simplă :

    P. = 1000 – (B. / T. )3           

în care P. reprezintă punctajul care urmează a fi calculat extrăgându-se din constanta 1000 produsul rezultat din împărţirea bazei (B), adică timpul standard afişat de FINA , periodic, în urma calculării mediilor primilor 10 performanţe ( pe o perioadă imediat anterioară să zicem un ciclu olimpic, sau ultimele două campionate mondiale...) – deci împărţirea valorii B. la valoare timpului realizat de sportivul respectiv T; împărţirea este precedată de transformarea  timpului realizat de sportiv (T) şi  timpului standard (B) oficializat de FINA, în secunde iar rezultatul împărţirii se ridică la cub şi această ultimă valoare se scade din constanta 1000 …..

           

            Deoarece aceste tabele cuprind o sumedenie de cifre valorice (pentru fiecare performanţă posibilă...) şi deci valori care nu se pot calcula cu mare uşurinţă ...,  FINA emite, spre consultare, pe portalul

http://www.fina.org,

deci la dispoziţia oricărui utilizator de internet –

            FINA POINT SCORING

şi astfel orice dispută sau ierarhizare între sportivi este arbitrată cu obiectiv şi cu ‘faire-play’.

03    Competiţiile BEST

Sunt concursuri în care alături de performaţa în sine se face şi o estimare matematică asupra corectitudinii  mişcărilor folosite. Deci - Matematica = Obiectivitate

            Este vorba de:

A - o forma obişnuită a intrecerii sportive clasice (asa cum este ea practicata din totdeauna) – având scopul major - înaintarea în viteză maximă;

B – cu condiţia expresă adoptată de sportivi – cea de folosire a cât mai puţinor mişcări de vâslire cu braţele  = eficienţă maximă !

C - regim de mişcare care conduce, obligă executantul sa foloseasca cele mai corecte mişcări de inaintare prin apa;

            Aprecierea acestei prestaţii este facută cu mijloace obiective, strict-matematice, în condiţiile induse de folosirea formulei BEST (the Biomechanical Efficiency Swimming Test) raportată la o altă constantă -  valoarea (anuală) a Indicelui Personal de Alunecare (IPA) propriu fiecărui biotip de înotător (urmează explicaţii …):

1.            ‘B.E.S.T.’ – reprezinta acronimul unei formule matematice (concepută de autorul acestei lucrări – M. Olaru) , extrem de simplă, după care se poate calcula eficienţa, măiestria atinsă de un înotător la un moment dat.

                Formula cu un calcul, rapid / mental al punctajului realizat de un concurent, punctaj care poate permite, ulterior, alcatuirea unui clasament obiectiv, oficial               

                Formula BEST se poate calcula astfel – dintr-o valoare constanta ( in cazul nostru este constanta K.= 100 + punctajul IPA deci o sumă stabilă, fixă, uşor de reţinut dar diferită de la un înotător la altul…) se va scădea suma numerică a Timpului realizat (în secunde)  + Numărul de Vâsliri cu braţele  pe 50m,

adică :

BEST =

[ K. + IPA] – [ Nr. sec. + Nr. vâsliri ] = …puncte;

de exemplu, sportivul  'X'…...…. va avea  : 

BEST =[100 + 150] – [ 40 sec+ 50 cicluri ] = 160 pct;

Un alt sportiv 'Y' …………………va avea : 

BEST = [100 +135] – [ 42 sec + 55 cicluri] = 138 pct…..

2.            IPA poate fi asemuit unui card , are valoare fixă, stabilă, constantă mai mult timp, (ea este verificată anual - until 31 Dec.) şi este simplu, usor de calculat astfel: în condiţii terestre, concurentul este invitat să simuleze pe uscat, în plan perfect orizontal, poziţia cu corpul culcat-întins, similară cu plutirea ventrală (pe piept), mobilizând braţele si picioarele (şpiţul) în întindere maximă – se măsoară valoarea acestei pozitii exprimată în centimetri (L.), la aceasta valoare se va adauga aceiaşi constantă K. = 100; din adunarea lor , suma acestor valori urmează a se scădea suma numerică dată de Circumferinţa sub-axilară  (C.) (în expiraţie profundă, exprimată în centimetri)  

                               +

Greutatea corporală exprimată in Kgr. (G.)  adică  :

IPA = [ L. + K. ] – [ C.  + G. ]    =  ….  puncte, 

 de ex.:  IPA = [214 + 100] – [80+70], adica-164 puncte                                             

           

            Conceptul BEST are la origini înţelesul aforismului ‘Festina Lente’. Celebrul aforism poate avea, in cazul inotului, o aplicare semnificativă  - ‘inoată cu cea mai mare viteză – folosind cele mai puţine mişcări’ = eficienţă, randament max.

            Acest regim solicită înotătorului efectuarea celor mai corecte mişcări de înot, când tehnica este deficitară numărul de mişcări va creşte şi deci valoarea prestaţiei BEST va scădea !

.           In acest fel se poate obţine un randament de mişcare ridicat. In fond evoluţia sa reprezintă un amestec inedit între ‘performanţă’ (viteza pe 50m) si ‘măiestrie’ - tehnica cea mai corectă (la un moment dat).           

            A performa pe distanţa de 50m nu este un lucru prea complicat dar a avea tehnica cea mai corectă reprezinta deja o încercare directă de a obţine perfecţiunea.

            Acest climat poate conduce orientarea înotătorului, către un posibil ‘concurs de frumuseţe’ la înot  - conceput altfel decât performanţa clasică, strictă, realizată indiferent cum.. (vezi apelarea la mijloace nepermise, doping…!).

            Nota de subiectivism, inerent oricarui concurs ‘de frumuseţe’ , poate căpăta un spirit autentic de faire-play prin organizarea seriilor de concurs in mod perfect egal folosind valorile sensibil egale ale indicelui IPA..

            Aceasta egalitate va putea fi apreciată matematic folosind criteriul IPA (adica o valoare personală, constantă, calculată anual), întrecerea se va desfăşura între înotători egali sau aproape egali dpdv biomotric (IPA).

DECI :

acest nou concept (autentic românesc…!) ar putea face parte, în viitor, printr-o promovare oficială, din activitatea de înot sportiv al federaţiei noastre şi chiar al FINA - Age groups Sistem, Masters events …(vezi Anexa nr. 9 )

 

04.  CONCURSURILE OFICIALE DE INOT

            Ordinea de programare este dată de calendarul sportiv al clubului, federaţiei etc. aşa cum rezultă din graficul (anual, ciclu olimpic) al pregătirii sportivilor; ele au un regulament tehnic care trebuie cunoscut şi respectat pentru buna desfăşurare a întrecerilor propriu-zise.

            Un regulament trebuie conceput conform următoarelor rubrici care dau ‘protocolul’ de concurs:

-   denumirea oficială (cu referire la un eveniment, aniversare etc),

-   data exacta a desfăşurării,

-   locul, cu informaţii despre bazinul de concurs şi evetual adresa şi telefonul,

 informaţii despre posibilităţi de parcare auto, cazare etc.

-   definirea participanţilor (grupe de vârsta, sex, vechime în înot etc.)

-   condiţii de concurs: şedinţa tehnica (secretariat, ziua, ora, locul),

-   activitatea de validări,

-   locul de cazare şi masă (precizări despre modul de plată)

-   precizări despre programul tehnic de concurs, lista cu probele oficiale de întrecere simpla enumerare, pe grupe de vârsta, sexe (serii, finale, contra-cronometru, ora începerii, etc.)

-   programul tehnic propriu-zis: număr de reuniuni (ora de încălzire, de start),număr de ordine a fiecărei probe,     

-   clasamente: la fiecare probă (individual, stafete), punctaje, cumulat pe grupă de vârstă, sexe, cluburi etc.

-   premii: în probele individuale, pe echipe de club,

-   brigada de arbitrii: nominalizare pe posturi, funcţii, juriul de  apel

-   cabinet medical şi control anti-dopping

-   casier-caserie pentru plata taxelor (de intrare, de participare).

           

            Probele de înot sportiv în piscină (acoperită / în aer liber) pot fi descrise prin:

-  distanţele propuse de a fi parcurse (a), procedeul tehnic de înot sportiv (b) şi formele de întrecere (probe individuale, stafete)(c), grupa de vârstă vizată de întrecere (d)

astfel:

            Aceste probe sunt cuprinse în regulamentul FINA, sunt agreate de F R Nataţie şi organizate conform cu facilităţile oferite de fiecare bazin ales pentru concurs (bazine de 5o m / 'olimpice', bazine de 33,3 m, bazine de 25 m...); în măsură de unele probe care nu au fost enumerate în tabelul anterior pot fi interesante pentru desfăşurarea pregătirii sau a spectacolului de întrecere sportivă, organizatorii pot include în protocolul de concurs un număr limitat de astfel de probe (ştafete de 8x5om/sau chiar mai mult, 4oo m Bras, sau Fluture sau Spate etc.).      

            Aceste probe se vor desfăşura în regim ‘hors-concurs’ – ‘în afara concursului’ şi nu vor afecta clasamentele, premierile şi organizarea stabilită anterior. Introducerea unor asemenea probe este permisă cu aprobarea arbitrului general, care, de la caz la caz va lua în vedere oportunitatea unor asemenea întreceri ocazionale.

05. COSTUMUL DE INOT

            Practicarea sportivă a înotului, în competiţii  necesită un costum de înot adecvat: material uşor, puţin absorbant al apei, netransparent, cu o croială lejeră şi decentă.

            In mod tradiţional, regulamentul competiţiilor de înot  avea prevederi clare în acest scop:" concurenţii la toate probele şi cei ce fac tentative de record (cei care înoată în afara programului...), trebuie să poarte următoarele tipuri de costume competiţionale:

     # bărbaţii ‑ slip de înot cu dublură, decolteul la şold 7,5 cm (slipul să nu 'stea' prea jos);

     * femeile ‑ costum dintr‑o singură piesă , spatele descoperit, decolteul la şold 5,o cm (!), la spate‑sus 1o cm, în faţă‑sus 11,5 cm, sub axile 5,o cm.".

(anii 1980.., încercări de a folosi un costum care să atenueze formarea curenţilor turbionari, frenatori; vezi Principiul lui  Bernoulli)

            La ultimele întreceri olimpice (începând din 1996) au 'reapărut' costumele obişnuite  în anii de dinaintea Primului Război Mondial…, acum lansate de firme binecunoscute în lumea sportului, realizate, croite astfel pentru a 'strînge' silueta înotătorului şi astfel, de a diminua chiar cu valori imfime cu adevărat fenomenul 'aspiraţiei negative'(vezi principiul Bernoulli); textura materialului imită conformaţia pielii rechinilor, având efectele menţionate.

            Lansarea noilor tipuri de costume a reuşit atat pe plan comercial cât şi în ameliorarea performanţelor (cu toate că preţurile sunt încă ridicate. ....)

            Se remarcă totuşi o fiabilitate scăzută / clorul care asigură igienizarea apei atacă destul de repede materialul; urmarea a fost apelarea la alt compus chimic, în cazul de faţă – instalaţiile moderne de filtrare a apei sunt dotate cu tehnică specială de igienizare care foloseşte Ozonul, clorul având adesea şi o acţiune iritantă asupra ochilor….

Noile tipuri de costume, care au generat o 'ploaie' de noi recorduri de toate felurile au produs rumoare si proteste iar FINA, care chiar avea o problema..., a gasit  un compromis:

  in competitile oficiale de inot sportiv [ atentie ca exista si competiti,. evolutii in apa la triathlon...] sunt acceptate costume in care s-au diminuat [formal zic eu...] dimensiunea costumului; astfel, se poatye apela la vorba romaneasca... 's-a impacat si capra si varza': firmele nu au incetat productia / deci s-a evitat criza..., sportivii 'pro' au avut satisfactia folosirii unor mijloace prin care, touts, performantele pot creste / deci competitivitatea ramane nealterata... DAR, acum apare o problema de etica: recordurile 'vechi' stabilite cu ajutorul unor costume deja neomologate..., au ramas ca fiind valabile si acum cand aportului de viteza, al noilor costume este limitat ceva pare a u fi corect. Cred ca FINA ar fi facut mult mai bine daca odata cu schimbarea regulilor de folosire a costumelor, stabilea o serie de baremuri, care odata depasite ar fi putut reprezenta, in mod veridic, un nou record.; asa cum a ramas lupta cu vechile recorduri [stabilite, sa zicem 'nesportiv'...] cred a sportivii se confrunta si cu un gen de frustrare, nedorita un sport....; la acest subiect, ultimul cuvant, trebuie sa fie al FINA iar noi trebuie sa respectam regulamentul acesteia !

06 BAZIN DE ÎNOT -    

            Rezervor/recipient mare de apă prelucrată în prealabil (încălzită, filtrată), cu dimensiuni şi configurare precis delimitate, dotat cu scări de acces şi block-starturi (în cazul în care este destinat prioritar sportivilor), prevăzut cu puncte de ancorare a capetelor de culoar, dispozitive de "sparge val", locuri de amplasare a stâlpilor de marcaj, tribune, etc.

            Bazinul modern este o construcţie edilitară, social-sportivă şi cu funcţii estetice, perfect încadrată în peisajul urban. 

            În jurul  unui bazin se desfăşoară o gamă bogată de activităţi, de la cele de recreaţie şi utilitar-medicale la cele sportive derivate din specificul nataţiei: activităţi sportiv-şcolare legate de învăţarea înotului, activităţile de pregătire a secţiilor afiliate la diferite ramuri de nataţie, activitatea competiţională, activităţi de cercetare şi control medico-sportiv, activităţi de calificare şi de perfecţionare a instructorilor, studenţilor, antrenorilor, etc.

            Activitatea este condusă de un for tutelar care, în calitate de proprietar-administrator, asigură buna funcţionare a acestuia (planificare-orar, închiriere, alte facilităţi).

            Planificarea diferitelor forme de activitate se face în funcţie de priorităţile stabilite de forul tutelar pe baza unui orar săptămînal (poziţii pe zile, ore şi număr de culoare, spaţiu de apă etc).

            Printre cerinţele minimale pe care trebuie să le îndeplinească orice bazin se numără cele referitoare la:

            - apă, care trebuie să fie  egală celei potabile (pH-ul 7,2),

            - cu o temperatură de minimum 24 C (normă de concurs stabilită prin regulamentul FINA)  maximum 27 C (normă uzuală întîlnită în cazul lecţiilor care durează 1,5-2 ore); temperaturi mai mici sau mai mari nu sînt recomandate pentru realizarea regimului de înot sportiv,

            - apă cu claritate bună (transparentă), cu puritate asigurată prin tartarea fizico-chimică cu substanţe dezinfectante (hipoclorit), coagulante (alaunul), care distrug algele microscopice (sulfatul de cupru); se admite ca apa care intră în sistemul de filtrare să aibă conţinutul de suspensii între 10-30 mg/l;

            - aer, nepoluat industrial, în bazinele acoperite, trebuie să aibe o temperatură superioară apei pînă la 5 C (controlată la 1,5 m deasupra nivelului apei), umiditatea de maximum 60% (pentru prevenirea fenomenului de condensare);

            - iluminarea naturală să fie asigurată prin amplasarea din construcţie a laturii lungi a bazinului pe direcţia Est-Vest iar cea artificială să fie omogenizată la o putere de 50-150 luxi;

            - acustica - va fi reglată pentru prevenirea formării ecoului (materiale absorbante a undelor sonore aplicate pe pereţii laterali ai bazinului);

            - spaţiul de circulare - pe fiecare latură a bazinului de minimum 2 m, fiind placat cu gresie antiderapantă la o înclinare uşoară spre exterior pentru a preveni scurgerea apei marginale în bazin;

            -tribune pentru public - cel puţin pe o latură lungă a bazinului cu amenajări destinate dirijării diferenţiate pentru sportivi şi public;

            - vestiare separat pentru ambele sexe cu acces la grupul sanitar, duşuri, saună, încăperi de tranzit;

            - grup social - spaţii şi încăperi destinate circulaţiei publicului, sportivilor, comerţului cu articole de specialitate sau produse alimentare, facilităţi de transmisie tv-radio, comunicaţii telefonice precum şi alte amenajări ca urmare a afluenţei de vizitatori şi solicitanţi (parcare auto, staţii pentru transport în comun, etc.).

            Un bazin modern, "olimpic", oficial omologat cu respectarea prevederilor FINA trebuie să aibă următoarele caracteristici funcţionale:

            = lungimea interioară a cuvei standard = 50,000 + 0,030 m.!), măsurată la locul unde sosesc sau întorc înotătorii, avînd montate panourile de contact ale instalaţiei electronice de cronometraj; (toleranţa de 0,030m. este admisă pe o porţiune de 30 cm. înălţime deasupra apei şi 80 cm. sub nivelul acesteia…

            = lăţimea interioară a cuvei - minimum 21,000 m. - lăţimea putând fi şi de 25,000 m. dimensiune care ar putea permite organizarea antrenamentului pe lăţimea bazinului (adică 6-8 culoare de 2,50 m. + 2 culoare laterale de 3,000 m.);

            = adâncimea cuvei de la suprafaţa apei - minimum 1,800 m. pe întreaga suprafaţă, fundul cu o uşoară pantă pentru facilitarea scurgerii apei la golire;

          = pereţii cuvei - paraleli şi verticali; pereţii laterali amplasaţi sub un unghi drept cu suprafaţa apei, construiţi din materiale rigide (beton, placat cu gresie antiderapantă până la o adâncime de 0,80 m, pentru a oferi siguranţă la întoarcerile (împingerile) înotătorilor; la o adâncime de 120 cm.de suprafaţa apei vor fi construite praguri de sprijin cu o lăţime de 10-15 cm (sprijin pentru picioare cînd înotătorul se află oprit la margine);          

          = scurgerile de "prea plin" şi "sparge val" sunt amplasate de regulă, pe laturile lungi diminuarea facilitând deversarea apei în exces, a valurilor formate, etc. 

Marcajul pentru concurs.

            Marcajul de suprafaţă:se prezintă sub forma culoarelor adică sub forma unor linii de culoare care delimitează spaţiul individual alocat pentru întrecere/concurs care are o lăţime de 2,50 m (plus 0,50 m la culoarele de margine), culoare realizate prin înşiruire pe un cablu inextensibil a bilelor flotoare distinct colorate (diametrul între 5-11 cm); la fiecare extremitate, culoarul va fi alcătuit din bile colorate, de regulă, în roşu pe o distanţă de 5,0 m terminate cu un sistem reglabil de ancorare şi întindere a cablului respectiv ; tot la această distanţă (5,o m.) se vor monta pe suporţi, la o înălţime de cca  1,80 m 'frînghii de avertizare' care vor intersecta laturile lungi ale bazinului la fiecare capăt; pe aceste frânghii vor fi dispuse steguleţe triunghiulare de avertizare ( echilaterale /25 cm) şi 'frânghiile de start greşit', amplasate la 15,0 m depărtare de fiecare latură scurtă prevăzute cu un dispozitiv simplu care asigură declanşarea rapidă, după comanda arbitrului starter.

            = Panourile de contact ale instalaţiei de cronometraj electronic sunt nişte plăci cu dimensiunile de 240 x 90 x 1 cm. şi se montează având o porţiune de 30 cm deasupra apei, respectiv 60 cm sub nivelul acesteia.

            = Blockstarturile au o înălţime cuprinsă între 0,50-0,75 cm. de la suprafaţa apei, suprafaţa de aşteptare are forma unui pătrat cu latura de minimum 0,50 m, placat cu un material antiderapant, fiind înclinat spre apă cu maximum 10% ; recent au fopst acceptate si acele praguri de sprijin a unui picior,praguri reglabile dupa dispozitia fiecarui sportiv inainte de a luat startul. Mânerele pentru startul de spate se montează la o înălţime de 30 cm de la nivelul apei în poziţie verticală, aliniate cu peretele bazinului; numerotarea block-starturilor se face pe fiecare latură: Nr 1. va fi primul blockstart situat în dreapta locului de start (respectiv a direcţiei de înot pentru probe de 100m)

            = Marcajul sub apă este realizat prin trasarea pe fundul cuvei, central fiecărei suprafate care delimitează culoarul, a unei linii distinct colorată avînd lăţimea de 0,20-0,30 m. şi o lungime de 46 m (având fiecare capăt la 2m. depărtare de marginea bazinului).  La fiecare extremitate linia de fund va fi terminată cu o bară în "T" (1 m.) la o distanţă deci de 2 m de perete.

             Bazinul modern trebuie echipat cu următoarele materiale:

            * pentru antrenamente în apă : plute pentru exerciţii de picioare, plutitoare pentru lucrul de braţe, palmare de diferite mărimi, labe din cauciuc, inventarul pentru jocul de polo şi culoarele de concurs (mingi de polo etc.);

            * pentru antrenamentul pe uscat: sală de pregătire fizică utilitată cu aparatură pentru dezvoltarea calităţilor motrice (spaliere, saltele, gantele, haltere, bănci de gimnastică, aparatură de simularea efortului);

            * pentru activitatea de învăţare-iniţiere (colaci de înot, camere de bicicletă, beţe de diferite lungimi, jucării, mingi de joacă în apă, etc.);

            ‘pentru competiţii : block- starturi, culoare, cronometre, fluiere, cartoane pentru numărătoarea lungimilor de bazin, cronometraj electronic şi tabelă de afişaj electronic, staţie de amplificare, facilităţi radio-tv, mobilier adecvat arbitrajului            

            * pentru activitatea de salvare: colaci, frînghii, cabinet medical, instrumentar de prim ajutor şi reanimare ( o încăpere specială);

            * încălzirea şi tratarea apei - instalaţii de încălzire a apei (fie prin cazane proprii, fie prin sistemul de încălzire urbană), instalaţii de filtrare şi tratare chimică a apei (recircularea apei în sistem închis, pompare), materiale pentru curăţenia bazinului şi a cuvei (aspiratoare de fund, perii, mături, săpun, detergenţi);

          ‘ pentru administrarea bazinului încăperi/birouri adecvate precum şi o staţie-centrală-laborator în care se pot centraliza toate datele rezultate din funcţiunile bazinului şi astfel controla şi conduce de la distanţă toate manevrele de funcţionare corespunzătoare (uzina, iluminarea, ventilaţie, etc.).   

Bazinul trebuie încadrat cu personal suficient pentru întreţinere şi funcţionare care prin ritm susţinut şi disciplinat să asigure funcţionarea acestuia la parametrii proiectaţi

Iată un bazin multifuncţional. Cuva are lungimnea de cca.80 m iar cele două poduri transversale mobile permit ajustarea lungimii în funcţie de interesele momentului….

.07. BAZIN ACOPERIT DE INOT

            Construcţie sportivă de dimensiuni variate, în funcţie de suprafaţa cuvei, care asigură - prin intermediul unei copertine - acoperirea piscinei şi a anexelor (vestiare, duşuri, grupuri sanitare, tribune, instalaţii de tratare şi încălzire a apei, etc.).  Acoperirea se poate realiza şi prin utilizarea unei structuri mobile (acoperiş rabatabil, hală glisantă) care permite folosirea piscinei vara (de exemplu, complexul de înot din Leipzig).

(*foto Maudesports Catalogue, 1985)

            Primul bazin acoperit de înot a fost construit la Paris, 1795 şi a funcţionat pîna în 1833, fiind administrat de un oarecare Roger. În 1828 la Londra este construit un bazin destinat publicului; peste 10 ani în 1839 numărul lor în Anglia ajunse-se la 8, ceea ce a condus la lansarea activităţii sportive (întreceri oficiale de înot profesionist, la care se făceau pariuri etc).

In epoca noastra firma italiana 'Myrta Pools' s-a specializat in a construi bazine cu functionalitate si durata determinata - pentru a oferi unor organizatori solutii constructive ieftine si la cerintele emise de FINA; la acest felde bazine se va renunta usor dupa terminarea competitiei ....

            În Romania, primul bazin de înot a fost construit (25m/4 culoare) la Galaţi (1928) şi mai funcţionează şi astăzi (înainte de acest bazin, tot la Galaţi, la Liceul Vasile Alexandri a existat un bazin şcolar, acoperit, 20yd. construit probabil în 1898 ?); în 1951 a fost dat în folosinţă bazinul Floreasca (33,3/6 culoare)) iar în prezent numărul lor a ajuns la 42, dintre acestea 14 având dimensiuni olimpice oficiale (Mamaia, Medgidia, Bucureşti, Ploieşti, Bacău, Buzău, Braşov, Reşiţa, Alba-Iulia, Cugir(?), Cluj-Napoca, Baia Mare, Arad, Turnu Severin; de la data cand a fost redactata lucrarea, numarul de bazine a fost schimbat si de aceea este  necesar sa se faca un 'recensamant' [odata la 5 ani] al acestora iar FRN sa oblige orice detinator de asemenea bazine, indiferent de dimensiuni, sa ia un aviz de functionare optima, etc.

[Vedere panoramică a Complexului de nataţie din Mersin, Turcia este amplasat pe Riviera Mării Mediterane fiind dotat cu toate funcţiunile unui complex modern, evident clima de acolo permite folosirea unui bazin în aer liber, descoperit].

O solutie recenta, inspirata din programul 'endlesspools' este aceasta 'baterie de bazine mici' sub un balon care daca nu rezolva probleme de concurs - devine o cale de a amplasa centre de 'facut inot' fara costuri exagerate, pe terenuri ad-hoc [tehnologia actuala permite folosirea energie solare pentru toate fucntiunile acestui complex iar apa se paote aduce cu o pompa/ afntana...].

 

Iată lista bazinelor acoperite

                                           din România {1999}:

Alba Iulia, 50 m olimpic / 8 culoare+ Cugir-50 m olimpic (nefinisat)

Arad     50 m olimpic / 8 culoare

Arges-Pitesti 50 m olimpic / 8 culoare + 1bazin racordat (25/6cul)

Bacău  50 m olimpic / 8 culoare + bazin separat de sărituri în apă

Bihor-Oradea 33,3 m / 6 culoare apă thermală,+ unul nou ???

Braşov  50m / 8 culoare(Gară)+ 1 bazin 25m / 6 culoare -Tâmpa)

Brăila   25m / 6 culoare + 1 bazin olimpic descoperit / 8 culoare (Monument)

Bucureşti : 2 bazine olimpice: 50m acoperit / 8 culoare+ 50m / 10 culoare (Lia Manoliu) + 1 bazin 33,3m / 6 culoare Floreasca, + 4 bazine scolare acoperite 25m/5 culoare

            Titulescu, Bolintineanu, Crângaşi,Berceni

Buzău  5om olimpic (neafiliat)

Caraş Reşiţa 50m olimpic acoperit+2 bzine acoperite 25m / 6 culoare

Cluj-Napoca 5om olimpic/7 culoare+2 bazine acoperite 25 m

Turda   1 bazin acoperit 25m / 4 culoare

Constanţa-Parc, 5om / 8 culoare (dezactivat commercial !!!)+ Parcul Copiilor 25 m / 6 culoare + Medgidia 5o m olimpic (neafiliat)

Dolj Craiova 25 m / 4 culoare (neafiliat)

Galaţi   25m / 5 culoare, + 1 bazin 20 yd (Lic     Alexandri)

Hunedoara     1 bazin 25m/6 culoare

Maramures Baia Mare    1 bazin 5om/ 8culoare             + 1 olimpic descoperit

Mehedinţi Drobeta 50 m / 8 culoare

Mures Tg.Mureş 25m/5 culoare + 1 bazin 50m descoperit

Neamţ Piatra  3 bazine 25m /5 culoare (neafiliate)

Prahova Ploieşti/Vega 5om/8 culoare+ 1 bazin 25m/6culoare + Câmpina 1 bazin acoperit 25m/5 culoare

Sibiu  1 bazin acoperit 25m/6 culoare + 1 bazin 50 m/8 culoare (MAPN)    Mediaş 1 bazin 25m / 4 culoare

Suceava    1 bazin - 25m / 6 culoare

Timisoara  1 bazin -  25m /6 culoare

            Din păcate capitala ţării, Bucureşti nu are un bazin adecvat, reprezentativ realizat la parametrii de funcţionalitate modernă caracteristică acestui început de Milienium…

Echipa de inot a USA in vizita la Bucuresti, Sept/1965, dupa succesele de la JO Tokyo 1964.....; vreau sa stiti cu totii, am suferit cea mai mare rusine, cand odata ajunsi la bazinul, atunci 23 August..., inotatorii au ezitat sa intre in apa, culoarea si aspectul, curatenia bazinului erau sub orice asteptare...!

Scoot, baiatul regretatului Johnny Weissmuller, in vizita la Timisoara, orasul natal al celebrului 'tarzan'. de 5 ori medaliat cu aur olimpic....

Rezumat

            Concursul, ideia de întrecere a fost remarcată la englezi, încă de la începutul sec. 19…; erau întreceri cu pariuri şi pe bani.

            Inotătorii sportivi ai vremii erau profesionişti şi îşi câştigau avutul din asemenea întreceri.

            Inainte de a fi debutat sec. XX, în preajma reînvierii JO moderne, întrecerile de înot aveau o listă de cca 180 tipuri de recorduri (mondiale…), astfel ca înfiinţarea FINA, în 1908, a fost salutată cu mult élan ştiind ca această noua organizaţie sportivă va pune la punct multe din subiectivismele anterioare.

            Competiţiile de înot sunt într-un moment de avânt. In anii precedenţi au existat multe dispute pentru interzicerea omologarii de recorduri (deci şi de organizare a unor competiţii…) în bazine de 25m; la ora actuală întecerile se desfăşoară în ambele tipuri de bazine (50m, 25m) iar genul competiţiilor a crescut: de la cele olimpice, au apărut cele de rang mondial, apoi, cele de rang continental, mai nou cele de rang de Cupă Mondială etc.

            Este un lucru benefic pentru dezvoltarea înotului sportiv, interes care, indiferent care ar fi motivaţia acestui avânt, îndeamnă omul civilizat al sec XXI sa facă mai multă mişcare şi aceasta în condiţii din ce în ce mai civilizate (igienă, confort, siguranţă)

            In acest climat ne exprimăm nostalgic gândul că şi competiţiile BEST ar putea deveni, la un moment dat, agreate de mai mulţi simpatizanţi ai înotului şi, dece nu, chiar de FINA.

            Noi ne-am făcut datoria de a comunica, ca simpatizanţi, ca specialişti, ca simpli români…, că acest concept este autentic şi merită a fi luat în discuţie şi aplicat.

            In acest sens am formulat şi Anexa nr.9 care poate fi consultată (dacă ar mai fi nevoie…); iarăşi, din păcate sunt singurul care pledează pentru BEST. Mai pot spune ca există, apariţii la cca 20 de ani după comunicarea noastra din anii ’80.., acelaşi interes la câţiva antrenori americani şi nu numai.

            Spre bucuria noastră, firească, formulările acestora sunt inferioare proiectului nostru atât din punct de vedere al clarităţii dar, mai ales, ca proiectare în mediul nautic.

            Timpul va decide şi peste ani se va afla adevărul despre ‘’piatra filozofală’ a înotului descoperită în România !

Bibliografie selectiva

1929 Villepion G. – Nageons, ed. Grasset, , Paris,

1942 Armbruster David, Sr. – Competitive swimming, Mosby, St. Louis,

1943 Const. Kiriţecu – Palestrica, Ed, Casa Scoalelor, Buc.

1951 Kiphuth Robert – Basic swimming, Nikolas Kaye, , London,

1955 Rajki Bela – A versenyuszas technikaja, Sport Lap, , Budapest,

1962 Drăgan, Mladin – Invăţaţi înotul,  Ed. CFS, , Buc.

1965 Lewin Gerhard Dr.– Schwimmen, Spoerverlag, , Leipzig

1967 Talbot Don – Swimming to win, Hawthorn books inc, New-York

1969 N. Dumitrescu, I.Oprişescu – Curs de înot, ed. ICF. Buc.

1969 Carlile Forbes– On Swimming, Pelham Sportss, Lib, , London

1970 Gallagher Harry – On swimming, Pelham Books, , London,

1971 Colwin Cecil – On swimming, Pelham Books, , Lomdon,

1972 Ciobanu, Cerchez, Munteanu – Inot pe înţelesul tutror,Ed Stadion, , Buc.

1972 Gambril Don – Schwimmen, Leistungsport, , Bockenem,

1974 Counsilman J Dr. - The science of Swimming, Prentice Hall Inc

1976 Talbot Don– How to swim faster, Ed. Jack Pollard, Pytsburg

1977 Counsilman J. Dr. – Competitive Swimming Manual, Bloomington Indiana

1978 Oppenheim Francois – Histoire de la Natation, Chiron-Sports,

1978 Popescu Alexander –Schwimmen,BLV Munchen,

1978 Sgrumala, Bidoaie – Proiectarea navelor mici, Ed. Tehnică, , Buc.

1979 Earl Mindell  Vitamin Bible, Warner Books Ed.,

1979 Lewin, Gerhard, Prof. Dr. - Swimming, Sportverlag (in English), Berlin

1981 Fahnemann Albrecht – Die grossen wasserspielle, Swimmsportverlag,

1981 Fucci, Benigni – Meccanica dell’apparato locomotore, Scuola dello sport,

1982 Dragan, I. Dr. - Medicina sportivă aplicată, Ed. Sport-Turism, , Buc.

1982 Maglischo E. – Swimming Faster, California St. Col,

1982 Olaru Mircea – INOT manual metodic, Ed, Sport-Turism, , Buc.

1983 Manno Renato – Teoria dell’allenamento – Nuoto, Scuola dello sport, , Roma,

1988 FINA – Swimming Manual, Swimming/Natation Canada,

1988 Olaru Mircea – Să nu ne temem de apă, Ed. Sport-Turism, , Buc.

1989 Dragan I.Prof. Dr.  - Selecţia şi orientarea medico-sportiva, Ed. Sport-Turism , Buc.

1989 Dragan I. Prof. Dr.- Practica medicinei sportive, Ed. Medicală, Buc-

1989 Olaru Mircea -Aprecieri asupra recordurilor mondiale la înot, Rev. EFS, Buc. RO

1989 Pursley, D. – Climb to the top, Aquazoid Publk.

1992 Turcas C, Olaru M - Note de curs, Univ. Ecologică , Buc.

1993 Pfeifer Helga – Schwimm – Training im Verein, Sportverlag, Berlin,

1993 Turcas, Zelinschi, Marinescu, Olaru – Curs de Inot, Univ. Ecologică, , Buc.

1994 Neil Cohen  Sports encyclopedia, Bantam Books,

1995 Dragan, Stroescu – Medicaţia la sportivi, ed Cucuteni, , Buc.

1995 Drăgan Ioan & Colab. - Masaj, Recuperare, Ed. Cucuteni, , Buc. 
=======================

postare pe Linkedin / 2013:

Mircea Olaru •  

Dear friends,

I want to tell you about one a new concept available in our swim-sport,
This is not for the elite... but is very good for ‘beginners’... and for ‘masters’ too

About the ‘BEST- formula’ concept ....

What mean this new concept…?:
[attention:it can be applied/adapted for more other sport-disciplines]

With this formula we can calculate, very exactly- mathematic + mental way, the Individual Efficiency + the best personal technique of each swim-style (4)
This idea, derive from one ancient aphorism – ‘festina lente…!’ (Suetonius);

In the swim-version it means -

[ P.I.G. + (K) - [ Time in sec. + Stroke arms, tempo / 5om ] = ....
points of the “Bio-mechanical Efficiency Swimming Test” (B.E.S.T.) ....

P.I.G. = Personal Index for Gliding ... so

[ L. + (K) ] - [ Kgr.+ Q ]

L. = extreme longer of the body in float position (ventral or dorsal...).
(K) = aleatory 100 points.
Kgr. = weigh
Q = circumf. of the Torax in max. Expiration (under axile arms, like tailor)

Obs,:

1. PIG have constant value, every day... [ minimum by one year for ex.]....

2. Time and Stroke is changeable in every training, every day... 

for ex.; if  PIG is 200 points you can make sum of Time/in sec.(30”) with Tempo/ for 50m(30 moves)... finally you can estimate your efficiency in every moment {200 – 60 = 140 points}, maybe in other day you will swim Time= 27” in +29 stroke rate, that mean 200 – 57 = 143 point; 140 is less than 143... that mean when you have more point - your efficiency is better....

3. PIG give possibility to make equal series in one race [8 lane x 190/210 pig points]

4. BEST-formula [point of the efficiency] can be better if you can swim ‘very fast [that mean less seconds] with less moves’ ... but this desirable event is possible only if you use only the best technique, believe me - with bad technique the result will be bad, down point.

For this reason if you accept to use this new concept [less nr. of Time(“) + less stroke / by lenght of pool] the results will be good – this is prove that you addopt a new think to swim(!) and, finally, you can use a better technique, with “BEST” Efficiency !

M.O., Bucharest, Romania, 17 12 08, scanave@yahoo.com 

                                              

Anexa Nr.10 – FINA

                                              

. ACTIVITATEA OFICIALA DE INOT

            Reprezintã acţiunile personale sau de grup (derivate din cele trei forme fundamentale de activitate umanã: învãţare, joc, muncã, după N. Kiriţescu, Palestrica şi M.Epuran, Psihologia Sportului), formele organizatorice, mãsurile programate, faptele concrete de instruire, educaţie, recreaţie sau refacere, subordonate câte unui scop precis legat de specificul înotului;

            A. este apreciatã ca formã de activitate corporalã (autotelicã) care înmãnuncheazã acţiuni simple sau complexe care apar din dorinţa omului de a se mişca pentru propria-i plãcere, pregãtire şi dezvoltare fizicã, înotul putând oferi o finalitate acestei necesitãţi asigurând principalele forme de desfãşurare a activitãşilor autotelice: jocul (ludes), întrecerea (agonistice), de ţinutã (gimnice) şi recreative-compensatoare (dupã M. Epuran).

            In contextul ocrotirii şi pregãtirii tinerilor în eventualitatea unui accident în apã, în procesul continuu de adaptare la condişiile de mediu şi viaţã, pentru întãrirea sãnãtãţii şi obţinerea unor performanţe sportive superioare,

            A. derivã din cea de 'nataţie' (în fr. ‘natation’), disciplinã sportivã care grupeazã acţiunile, evoluţiile, întrecerile semenilor noştri în mod nemijlocit cu mediu acvatic, activitãţi patronate de Federation Internationale de Natation Amateur (FINA) fondatã în 1908 0biectivul principal al FINA este dezvoltarea şi rãspândirea A. prin: practicarea înotului sportiv, a sãriturilor de la trambulinã şi de la platformã , a jocului de polo pe apã, a înotului sincron (doar probe feminine), a înotului marathon, prin larga organizare a competişiilor specifice fiecãrei ramuri şi federaşie afiliatã la FINA (competiţii pe grupe de vârstã), prin desfãşurarea unor acşiuni de construire a bazinelor de înot, a celor de prefecţionare profesionalã a arbitrilor, antrenorilor, medicilor şi a tehnicienilor.

            Apropriatã de FINA, vizînd pericolul accidentelor apã, amintim de Federation Internationale de Sauvetage et Secourisme (FISS), fondatã în 1910, cu sediul la Paris, XVII, 28 rue Lacroix, ce poate organiza chiar şi campionate de anvergurã şi care este mereu în legãturã cu societãţile de Cruce/Semilunã Roşie sau alte organizaşii culturale, educative, religioase pentru tineri şi copii cu scopul declarat de a ajuta la organizarea acţiunilor de prevenire a accidentelor în apã.

             Mai amintim de înotul subacvatic ('plonjarea la adîncime') prin intermediul unei aparaturi din ce în ce mai perfecţionate, ce a permis amplificarea unor activitãţi conexe (arheologie, cercetare geologicã, asistenţã tehnicã ş.a.) asistate de Confederation Mondiale de Activites Soubacvatique (CMAS), fondatã în 1959 de celebrii Picard şi Cousteau, cu sediul la Monaco. Ca extindere  a colaborãrii FINA cu International Olimpic Commitee (IOC) mai amintim de Liga Europeanã de Nataţie (LEN) precum şi omonimele acesteia de pe celelalte continente ce organizeazã în mod curent campionate regionale (la noi, vezi "balcaniadele'). A. mai poate fi evocatã în cadrul întrecerilor de Triathlon (uneori cu parcursuri apreciabile) şi cele de Marathon-nautic;prima întrecere oficialã de Marathon-FINA, a fost organizatã în 1990 cu ocazia Campionatelor Mondiale de Nataţie, Barcelona, Intreceri de marathon-profesionist au fost organizate de douã foruri cu sediul in Egipt şi USA, competiţii care au început sã fie organizate de la începutul sec.18 (celebrul poet britanic Lord Byron a sensibilizat opinia publicã spre aceastã activitate încã din 1821 când a traversat, demonstrativ, strâmtoarea Dardanele – 7,5 km).

In ţara noastrã A. este patronatã de Federaţia Românã de Nataţie (FRN), fondatã în 1930, afiliatã la FINA din 1932 (având sediul în Buc.I., str. Maior Coravu – Baza olimpică) care supervizeazã, conduce activitatea celor cca. 40 de bazine acoperite, a  celor 25 de cluburi  afiliate şi a celor cca. 250 antrenori, monitori-instructori calificaţi spre a pregãti cca2.000 sportivi ligitimaţi; FRN este persoanã juridicã condusã de un preşedinte, biroul federal, secretar general (plus personalul tehnic angajat) care periodic raporteazã Congresului FRN rezultatele obşinute conform Statutului şi a regulamentului FRN etc.

            Iată câteva nume care au avut cinstea de a activa la conducerea FRN:

- preşedinţi- Radu Toroceanu, Samuil Barany, Manea Mănescu, Cornel Răduţ, Avram Lãptoiu,... - secretari FRN- Henry Iacobini, Costicã Vârgolici, Mihai Constantin, Valeriu Maltopol, Lucian Dumitrescu, Dan Ionescu,.....,

- antrenori federali- Octavian Mladin, Aurel Urmuzescu, Tiberiu Munteanu, Mircea Olaru, Gheorghe Perjaru, Octavian Tileavă (în funcţie);

- trebuie reţinute, deasemenea numele mai multor personalitãţi române care au activat în diferite organizaţii internaţionale sau care conduc servicii importante în cadrul FINA:

- prof.dr.Ioan Drãgan - membru comisia medicalã a FINA, de douã ori laureat al FINA,director al INMS Buc.

- prof.Cornel Mãrculescu director al FINA, director al Serviciului European, Lausanne, Elveţia, fost antrenor federal de polo pe apă (1976-1980)

- prof.Alexadru Popescu, şeful catedrei de nataţie la Institutul de Educaţie Fizicã şi Sport din Munchen, Germania, fost antrenor federal la polo pe apă

- prof.Nicolae Firoiu, de mai mulţi ani antrenorul selecţioner al echipei naţionale de polo pe apa a Germaniei, ş.a.

            Nu putem trece cu vederea cã pe lîngã activitatea remarcabilã desfãşuratã la înot (vezi primul record mondial la  5o m liber feminin stabilit de Costache Tamara, antrenatã de prof. Mihail Gothe, în 1985 – 0.25,28...), la polo au fost mereu realizate poziţii fruntaşe în competiţiile continentale, mondiale (locul 4 la Campionatele Mondiale Shefield 1994) şi sãrituri în apã (amãnunte……)

FRN nu are activitate în domeniul înotului sincron, polo feminin, înot marathon şi discipline conexe care fac vogã în ultimul timp (triathlon)(!). Pentru asemenea extinderi de activitate sunt necesari mai mulţi activişti care, de regulã, pot proveni din foştii salariaţi, pãrinţi ai sportivilor, specialişti cu experienţã, de obicei în etate, care, conform proverbului 'cine nu are bãtrâni... sã-şi cumpere', pot ajuta A. cu multã  eficienţã.

-----------------------------------------

* acţiune, intreprindere, creaţie, a iniţia, fidelitate-‘fede’ italianã, care a condus la formarea termenului ‘federaţie’….

+ Activitati corporale (autotelice)  acţiuni simple sau complexe care provin din dorinţa, acceptarea proprie omului de a se mişca pentru propria-I dezvoltare fizică etc. Aceste acţiuni au finalitate şi un rol decisiv îb recreaţie, divereisment şi creştere-dezvoltare.

            Principalele forme de desfăşurarea a A corporale sunt:

-          jocul – ‘ludes’;

-          întrecerea (‘agonistica’)

-          ţinuta, propria-I imagine (‘gimnica’)

-          recreative, compensatorii (‘ ?)          după M.Epuran

Activist – în domeniul EFS şi deci la nataţie sunt persoanele neprofesioniste care doresc să sprijine activitatea prin munca directa în cadrul unor forme organizatorice stabile (comisii, comitete, colegii) sau ca ‘sponsori’ (vezi Legea sponsorizării); de cele mai multe ori acestia provin din vechile cadre (antrenori, profesori, parinţii unor foşti sportivi etc) validând încă odată zicala ‘’cine n-are ‘bătrâni’ să-şi cumpere---!’’

---------------

FINA - Federaţia Internaţională de Nataţie Amatori, a fost înfiinţată în anul 1908, la terminarea întrecerilor olimpice desfăşurate la Londra; momentul a fost acelaşi şi pentru alte multe discipline sportive care au apărut după relansarea olimpismului – 1896, JO Athena, promotor Pierre de Fredy, baron de Coubertin (1863-1937).

Un precursor al baronului de Coubertin a fost românul de origine albaneză Evanghelie Zappa (1800-1865), care a relansat primul ideia Jocurilor Olimpice Antice şi istoria olimpismul antic, începând cu o ediţie inedită în anul 1859, desfăşurată la Atena.

FINA a fost constituită având declarate 6 mari obiective:

            1/. Promovarea şi încurajarea dezvoltării Nataţiei sub toate formele pe întreaga planetă;

            2/. ‚’to provide drug free sport’...? să ofere un hobby sportiv...?

            3/.Să ajute la promovarea şi încurajarea relaţiilor internaţionale;

            4/. Să adopte regulamente unitare pentru:

                        Inot sportiv (in piscine deschise, bazine acoperite),  

                        Inot în ape deschise, râuri, lacuri, mări sau oceane

                        Înot marathon (idem),

                        Sărituri în apă,

                        Polo pe apă,

                        Inot sincron şi            

                        Competiţiile Masters (veterani care depăşesc 25 de ani)

            5/. Să organizeze Campionate Mondiale şi alte întreceri de top la nivel internaţional;

            6/. Să diversifice facilităţile legate de Nataţie şi implicit să crească numărul celor care practică înotul pe tot cuprinsul planetei

            Inotul mai poate fi regăsit în compoziţia altor discipline sportive– Triathon (Inot-fond, Ciclism, Alergare-fond), Penthatlon modern (alături de Atletism-fond, Călărie, Scrimă,  Pistol viteză).

            Disciplinele nataţiei.

            Inotul sportiv: se practică în bazine descoperite şi de preferat în cele acoperite, bazine cu lungimea oficială de 50m sau 25m., bazine oficiale, olimpice, care pot permite omologarea de noi recorduri

            Probele sunt destinate seniorilor  (bărbaţi, femei), juniorilor (baieţi, fete), copiilor pe grupe de vârstă începând de la 10 ani, veteranilor- Masters;

            Fiecare federaţie poate alege un program tehnic din grupul de probe agreat de FINA conform cu strategia sa; probele sunt desfăşurate pe distanţe de 50m, 100 m, 200m la toate cele 4 procedee+mixt.individual, 400m liber şi mix-individual, 800/1500m liber; în bazinele scurte se mai poate organiza întreceri pe distanţa de 100m mixt-individual.

            Fiecare competiuţie se desfăşoară conform unui protocol strict care se referă la organizare (secretariat), probele tehnice, alcătuirea de clasamente, premiere, supravegherea brigăzii de arbitraj şi juriul de apel, asistenţă medico-sportivă şi control doping. Competiţiile sunt de rang Campionat Mondial, Cupa Mondiala, Intreceri Olimpice, întreceri continentale, zonale (Balcaniada etc)

            Intrecerile veteranilor – Masters

            – asemănătoare celor de înot sportiv clasic, de sărituri în apă, polo pe apă, înot sincron, cu condiţia ca competitorii să aibe vârsta peste 25 de ani (grupele de vârstă sunt departajate de fiecare alţi 5 ani...). Intrecerile sunt individualke sub protecţia unui club; nu sunt organizate întreceri pe federaţii sau echipe naţionale.

            Totuşi întrecerea de vârf este considerată cea a campionautlui Mondial Masters care poate fi organizat fie în bazin de 25m sau în cel de 50 m (variante specifice), la toate probele cunoscute (cu excepţia celor de fond la înot sportiv, iar la probele de şrafetă fiecare echipă va avea în componenţă 2 barbaţi si 2 femei). In general este urmărit principiul accesibilităţii şi cel al respectării specificul fiecărei grupe de vârstă, având în vedere că unii concurenţi pot avea chia şi 95 de ani...

            La acest ultim capitol al activităţilor FINA se poate adăuga şi proiectul prezentat în anexa anterioară, un proiect ’made in romania’, sub denumirea de BEST - Masters swimming events. FINA în speţă Comitetul tehnic şi cel dedicat activităţilor masters ar putea susţine un asemenea proiect DACA, în practică, ar exista o activitate de amploare, cel puţin în ţara noastră. Aviz amatorilor....în plus este un proiect autentic românesc şi deci ar merita mai multă atenţie din partea profesioniştilor români.

            Inot în ape deschise (râuri, lacuri, oceane) în care distanţa este aleasă între 5-25 Km, în funcţie de sexe, grupe de vârstă;

             Inot marathon : se referă la întreceri în râuri, lacuri, mări, oceane pe distanţe de peste 25 Km. (pe sexe, grupe de vârstă etc.).

            Organizarea unor asemenea întreceri este menită a exclude orice fel de accident în apă (arbitri, salvatorti asistenţi, asistenţi medicali, însoţitori cu ambarcaţiuni de salvare etc.) care monitorizează permanent evoluţiile din apă.

NO COMMENT !

( foto gettyimages, FINA Aquatics world 2006)