Capitol
redactat si oferit de Acad. Prof. Dr. Ioan Dragan, FINA Med,Com, Silver and
Gold Pride for his activity (+)
Cap
X
Controlul
medico-sportiv
Aspecte
medico-sportive prinvind practicarea înotului sportiv;
[sub
redactarea d.lui Acad. Prof. Dr. I.Drăgan, FINA -_ MC, INMS, FRNPM]
Sumar:
0.1 Probleme de
fiziologie;
0.2 Modelul biologic
al performeurului;
0.3 Indici de selecţie
(primară,secundară, finală);
0.4. Controlul şi
asistenţa medico-sportivă;
0.5 Probleme de patologie;
0.6. Inotul – mijloc
de recuperare
0.7. Imbolnăviri intâlnite
la inot
0.8. Insolatiile la
inotatori
0.9 Insolaţiile
10 Consumul de apă
11. Comitetul medical
FINA
rezumat+bibliografie
selectiva
01. Probleme legate
de fiziologie:
Cu excepţia probelor de 50, 100, 200
m încadrate în grupa de efort predominant anaerob (în’datorie’ seminificativă de oxigen..), restul probelor mai lungi
chiar însăşi practicarea ocazională a înotului (de agrement, de întreţinere) sunt încadrate în tipul de efort
aerob, în care datorită intensităţii reduse, organismul are posibilitatea să
folosească oxigenul drept combustibil.
.
Ca atare, la aceste aspecte
concrete legate de tipul de efort mai amintim efectele legate de termoreglare (călirea organismului – apa fiind întotdeauna la o temperatură mai scăzută
decât cea a corpului….) şi deci efort de adaptare benefic organismului (fără a mai aminti de efectele pe care
compoziţia apei o poate avea – apa sărată a mării, apele thermale, procedurile
balneo ş.a.)
Poziţia fundamentală la înot este
cea orizontală fapt ce ajută travaliul cradiac, influenţează activitatea
coloanei vertebrale sau cea din marile articulaţii (vezi kinetoterapia); înotul oferă un confort evident şi astfel se
pot produce trăiri psihice deosebit de plăcute care fac, care aduc bucurie
celui aflat în apă.
Astfel putem înţelege, încă odată,
de ce înotul este o activitate unanim acceptată atât ca agrement cât şi ca
sport (efort de anduranţă, rezistenţă)
ambele ipostaze – benefice pentru fiinţa umană, pe plan social-utilitar şi
biologic (vezi lupta contra
sedentarismului ş.a.)
02 Modelul biologic al performerului
Iată
modelul performerului olimpic, mondial:
-
vârsta medie optimă a afirmării între 16-19
ani la fete şi 19-24 la băieţi.
-
Sprinterii au talie înaltă (fetele 178/băieţii 185 cm.)
-
Hipoponderali (greutate cu cca 5-10 Kg sub cifra taliei+100)
-
Valori foarte bune ale Puterii anaerobe (sprinterii/Anaerobic Power) şi Puterii
aerobe (fondiştii/aerobic Power)
-
Diametrul biacromial mai mare cu cca 6-8 cm
faţă de cel bitrohanterian; torace bine dezvoltat;
-
Picioarele lungi şi subţiri asigură o bună
plutire a corpului;
-
Forţă musculară a braţelor la nivel deosebit (recordurile mondiale reprezintă tipul de
efort ideal combinat între anduranţă, forţă, detentă/supleţe)
-
Greutate specifică (în apă) foarte mică (‘oase de porumbel’…)
-
Coordonare neuro-motorie, viteza de reacţie
şi de deplasare la cote foarte bune.
-
Rezistenţă evidentă la stress !
03 Indici de selecţie
Selecţia primară pentru sportul de
performanţă:
-
Începe la 5-7 ani şi va avea în vedere o stare bună de sănătate (vezi contraindicaţiile practicării înotului
Cap 1/8….)
-
Dezvoltare fizică armonioasă fără tendinţe de rahitism sau alte deficienţe
fizice legate de coloană sau torace (la
nivelul Gr. 1)
-
O bună anamneză familială şi individuală (vezi
cap. motivaţie, psihomotricitate, inteligenţă, nivel somatic şi psihic al
părinţilor)
Selecţia secundară (10-12 ani):
Are loc după un stagiu de 4-5 ani de
înot sistematic practicat (continuitatea
antrenamentelor, însuţirea unei tehnici corecte de înot în cât mai multe
procedee)
Tendinţă de creştere a taliei spre
tipul înalt şi suplu (în special pentru
cei specializati în probele de sprint) Hipoponderali
.Anvergura mare (+ 4-6 cm. peste valoarea
taliei) Dimensiuni mari ale palmelor, labelor picioarelor Capacitate vitală
toracică la valori bune spre excellent Diferenţa pozitivă între diametrele
umerilor/şoldurilor, Mobilitate, supleţe evidentă în articulaţii Forţă
scapulară, lombară bune în raport cu greutatea corporală, Volum cardiac (determinat radiologic de tip II şi III)
Indici psihic: coordonare şi
echilibru la cote pozitive, capacitate bună de concentrare a atenţiei şi
rezistenţă la oboseală, monotonie, sub control cu baterii de teste specifice
(Labirint ş.a.)
Selecţia finală
(14-18 ani la fete/ 16-20 ani la băieţi):
Flotabilitate foarte bună, indice
hidrodinamic mai mare de 20 ( diametrul
biacromial + diametrul bitrohanterian exprimate în cm. x 100 / 2) Talie
înaltă la sprinteri sau medie spre înaltă la restul de probelor cu o anvergură
pozitivă (+ 6—8 cm), Mobilitate
excelentă secondată de o capacitate vitală cu peste 25-30% faţă de cifrele
standard (populaţie) Indici superiori
ai metabolismului de effort (indici superiori ai Volumuli cardiac (radiografii), Putere anaerobă, Putere aerobă la valorile cerute de
efortul maximal.
Calităţi psiho-motrice:
viteză de repetiţie crescută, mai ales în condiţii de solicitare ritmică (test Punctare = barem
minim 53 pct); capacitate de concentrare a atenţiei şi rezistenţei la oboseală
psihică şi motorie la valori ridicate (test Karpelin la 1 minut/barem minim
40pct); capacitate de coordonare şi echilibru dinamic (test Purdue-Pegboard
barem pentru fiecare mână – 20 pct, ambele mâini – 33 pct şi per ansamblu – 44
pct.) la valori bune.
Desigur că înaintea acestor teste
amănunţite trebuie să existe argumentul principal – performanţa autentică;
aceste argumente sunt mai mult valabile în cazul când competiţia de amploare
solicită selecţia unui număr mai mare de înotători care pot fi folosiţi ca
rezerve importante în desfăşurarea probelor de ştafetă etc.
(-
Medicină sportivă, I. Drăgan şi colab. Ed.
Medicală, Buc. 2002)
04. Controlul şi
asistenţa medico-sportivă
Sunt reglementate prin Legea
Sportului şi ordinul Ministrului Sănătăţii.
Conform acestor acte normative,
sportivii ligitimaţi (cluburi,asociaţii)
sunt obligaţi să efectueze controlul medico-sportiv semetrial, la o
unitate/cabinet de specialitate care este abiliată să acorde în scris dreptul
de a participa la antrenamente, competiţii (parafă,
semnătură, stampilă).
In sinteză – acest control se
referă la: anamneză generală si sportiva;
-
ex.clinic general (aparate, sisteme);
-
ex. radiologic cardio-pulmonar (anual);
-
ex. dezvoltării fizice (somatometric şi
somatoscopic al compoziţiei corpului (ţesut
adipos, muscular, etc. prin metode INMS);
-
Dinamometrie-Miotonometrie;
-
Capacitate respiratorie vitală+apneea; Determinarea
VO2 max(metoda indirectă-test INMS şi
indicele de refacere Dorgo);
-
Proba Martinet;
-
EKG în repaus;
-
ex. oftamologic;
-
ex. stomatologic;
-
ex.de laborator (urină, hemoglobină, VSH,
T.S. şi T.S., Ca. şi Mg. în ser, glicemia / anual, Colesterol / annual etc.
In baza acestor examinări se
elaborează avizul medico-sportiv (APT / INAPT) şi se fac o serie de recomandări
(medicale, medico-pedagogice, regim de
viaţă, susţinere/refacere după effort, pregătire biologică pentru concurs etc.)
Persoanale care primesc la antrenamente si / sau
competiţii sportivi fără aviz medical (ca
dată, ca interdicţie) sunt
răspunzătoare în faţa legii în caz de accident..
Pentru sportivii de elită examenul
se face la INMS (odată la 4-6 luni) si cuprinde alături de examenele descrise
anterior un ex, neuro-psihiatric şi investigaţii psiho; determinarea Puterii
anaerobe la cicloergometru (alactacida, lactacidă);ex. Laborator riguros
diferenţiat în funcţie de specificul sportului precum şi alte examinări
recomandate de medicul lotului sportiv s.a.
05. Probleme de
patologie,
mai frecvent întâlnite la înot
Trebuie să recunoaştem că înotul,
acest sport drag nouă tuturora, poate favoriza, poate induce o aşa zisă patologie specifică. Unele
dintre ele ţin de o tratare neglijentă a problemelor de igienă- boli ale pielii
(dermatomicoze,ptiriazis-verzicolor,
furunculoze s.a.) , boli ale conductului auditiv extern, boli oftamologice (conjunctivite bacteriene, conjunctivita ‘de
bazin’ datorată unui ultravirus specific bazinului…, conjunctivită ce trebuie
să nu fie confundată cu simpla înroşire a ochilor datorită contactului cu apa
tratată cu clor etc.), alergii cutanate datorate tot clorului în exces ş.a.
Mai pot apărea hepatalgii
consecutive efortului neobişnuit pentru începători (crampe hepatice care dispar
chiar dacă efortul continuă/’botezul focului’ la efort…!), astmul bronşic ( cu toate că înotul este recomandat chiar
în reabilitarea aparatului respirator).
O patologie aparte poate fi
remarcată la nivelul aparatului locomotor fiind considerată o patologie
profesională prin suprasolicitare (vezi
rolul gimnasticii şi a exerciţiilor compensatorii care împreună cu înotul
contribuie la creşterea unui corp sănătos); în această categori amintim
‘umărul înotătorului’ (periatrită scapulo-umerală
sau leziuni musculare cu depuneri de calciu, mai ales, pe tendoane);
‘genunchiul brasistului’ leziuni ale ligamentelor colaterale interne sau
externe ale genunchiului.
Profilaxia acestora solicită, în
primul rând, o foarte bună încălzire înainte de effort ca şi o încheiere
gradată a efortului; evident toate aceste observaţii nu sunt de competenţa
decât a medicului sportiv care trebuie imediat informat de aceste neajunsuri de
către sportiv şi antrenor..
06. Inotul mijloc de
recuperare
Efectele fiziologice enumerate,
mai ales pentru cei care îl practica
sistematic justifică folosirea înotului ca mijloc terapeutic în recuperare (boli organice sau funcţionale)
In primul rând vom aminti despre
hidrotherapie indicatîă în cazuri de insuficienţe respiratorii, deficienţe
fizice toracice, distoniile neuro-vegetative, etc.
Un alt domeniu în care înotul apare
ca un mijloc apreciat este cel al tratării unor deficienţe fizice ale coloanei (cifoze, scolioze), deficienţe de
postură specifice actualei generaţii tinere; la fel înotul este indicat în
recuperări post-traumatice (entorse,
rupturi musculare, fracturi hernii de disc ş.a.)
Inotul rămâne unul din mijloacele
importante pe care medicia în general, îl recomandă tuturor oamenilor – atât
celor sănătoşi (prevenire) cat şi celor afectati de
anumite disfuncţiuni. Iată încă odată o pledoarie sinceră pentru a vă determina
să tratatţi subiectul INOT cu maxima atenţie; în el stă sănătatea unui popor sau a unor oameni loviţi
de boală.
07. Îmbolnăviri întâlnite
la înot
Deşi înotul este apreciat ca remediu
în multe cauze (disfuncţionalităţi, acumulări), practicarea sa nu exclude şi
unele forme de îmbolnăvire; el poate induce o’asa zisă patologie specifică’;
unele dintre ele ţin de
- simpla creştere a temperaturii (peste 36,9 C) urmare a unor expuneri
prelungite la frig, umezeală (bazin);
- forme de sinuzită, activarea unor
forme cronice, vechi, tratament prin ‘destuparea’ canalelor sinuzale;
- otite medii, urmare a expunerii la
frig şi umezeală (mai ales local);
- unele forme de infecţii ale
conjuctivitei oculare pe fond cauzat de răceală, umezeală;
- simple răguşeli, tarheite, mai
ales în timpul iernii;
- nevralgii dentare ca urmare a
răcelii şi netratării unor carii dentare.
- forme de micoze ale pielii cauzate
de tratarea incorectă igenic a mediului
din bazin;
In condiţiile legate de procesul
de pregătire, în care solicitările (eforturile) sunt importante, ades unilaterale şi probabil
greşit programate putem aminti despre:
- simpla ‘febră musculară’
care indică o greşită şi grăbită dozare a încărcăturii de lucru, efort, local,
general;
- crampele musculare (cârceii) datorită unui dezechilibrări
ale ph-ului
mediului
intern;
- dureri ligamentare, musculare
datorate unor suprasolicitări în volum sau
intensitate;
- unele accentuări ale
atitudinilor vicioase (deficienţe
fizice profesional
-sportive) la
nivelul curburilor naturale ale coloanei, poziţia umerilor, laxitate
ligamentară, tonus muscular scăzut
- unele forme de anemii,
urmare a unor perioade intense şi prost asistate ca alimentaţie, refacere;
- unele disfuncţionalităţi la
nivelul aparatului circulator, excretor, digestiv, ca urmare a suprasolicitărilor frecvente.
Inotul poate fi asociat cu
insolaţiile, consecinţele exceselor cu alcool, cu alimente sau regim de viaţă
nechibzuit (fumatul), fără a mai aminti de posibilitatea( teoretică) a
declanşării unor crize (sufocări, disconfort) sau chiar a înecului.
08 Igiena inotului
Faptul că înotătorul este perfect
înconjurat de apă iar corpul său este expus deci direct contactului cu aceasta
impune respectarea cu stricteţe a unor suite de reguli ale igienei generale (păstrarea sănătăţii, creşterea
potenţialului biologic angrenat de efort), personalizate în deprinderi de
igienă proprie fiecărui sportiv (rezultate
din studierea mediului, prevenirea şi înlăturarea factorilor nocivi şi
consolidarea unui confort acceptabil de activitate) conturată din relaţiile
cu antrenorul, mediul ambiant modern (igienizat),
evident de influenţa general.permanentă a familiei şi şcolii.
Igiena trebuie ’învăţată pas cu
pas’ şi fără nici o concesie, fapte care ar discretita imediat efortul de a
aplica acest concept la nivelul grupei sau chiar a unui singur sportiv
(problema duşului, a purtării căştii din cauciuc, toaleta personală înaintea
intrării în apa, folosirea wc-ului în timpul antrenamentului etc).
Igiena bazinului, punct de
interes pentru mai multe categorii profesionale, este abordată încă din faza de
proiectare (cf. standardelor moderne) prin
funcţiuni distincte (grupuri sanitare
separate – public/sportivi, vestiare modulare care să ofere găzduire la un
număr variabil de vizitatori sau, prin restrângere, să mărească spaţiul de lucru
pe uscat, despărţirea strictă a circulaţiei sportivilor de cea a vizitatorilor
ş.a.); aceste funcţiuni+dispoziţiile specifice trebuie respectate, în
primul rând de administratorul bazinului, pentru a pretinde, apoi, respectarea
lor de către ceilalţi utilizatori
Igiena echipamentului,
apreciat a fi cel mai sumar dintre toate disciplinele sportive, este importantă
şi deoarece acest echipament ‘stă’ foarte mult timp în apă este de dorit a fi
spălat, cât mai des, cu atenţia necesară (
o notă specială pentru curăţenia papucilor de acces în bazin).
Casca / boneta de inot
Articol,
obiect inclus în lista de echipament la înot. Are menirea de a feri înotătorul
de umezeală, de răceală, de contactul cu apa.
Obligativitatea purtării este egală
la ambele sexe, mai ales în bazinele moderne unde există sistem de
recirculare/filtrare rapidă a apei (firele
de păr pot obtura orificiile de recirculare a apei).
După folosire, părul trebuie spălat
de urmele de transpiraţie; la fel, casca (din cauciuc sau pvc) trebuie
protejată de clor prin clatire cu apă potabilă şi apoi, prin uscare şi
impregnare, cu pudră de talc.
A intra în apa bazinului f[r a avea
casca protectuare este un act de neglijenţă care nu poate fi tollerat de nimeni
!
Igiena antrenamentului impune
ca antrenorul să controleze, de fiecare dată (!), cu atenţie: starea de
sănătate a fiecărui sportiv, să repete cu tact şi măiestrie suita de reguli
care vizează fiecare înotător, însăşi respectarea regimului fiziologic de
exersare în lecţiei, evitarea eforturilor dure, chiar a ‘discuţiilor’ (înjurăturilor), iar după antrenament să
nu scape din vedere necesitatea de instilare în ochi a soluţiilor antiseptice (protargol,
sulfatiazol), uscarea părului şi ferirea de umezeală remanenetă a conductelor
auditive – adică să nu se omită repetarea unui ‘protocol’ zilnic de aplicare a
regulilor igienei, un punct central al aplicării acestor reguli find şi
organizarea judicioasă a regimului alimentar (specific probelor de viteză sau a celor de fond, particular unor
perioade distincte de pregătire) şi de viaţă (regula celor ‘3x8’ – 8 ore muncă +
8 ore odihnă + 8 ore educare).
Toate aceste suite de cerinţe ale
Igienei au în vedere faptul că, prin mijlocirea apei, la înot, este foarte
posibilă apariţia unui trafic microbian cu urmări periculoase (per individ, grupuri); ştiut fiind că,
noi nu suntem chiar nişte ‘aşi’ în a genera şi aplica cerinţele (vezi
gunoaiele care ne înconjuară la tot pasul…) pentru respectarea lor va fi
nevoie de un effort deosebit, mai ales din partea antrenorilor .
09 INSOLATIILE LA
INOTATORI
La stranduri sau bazine descoperite,
expunerea la radiaţiile solare a corpului sumar îmbrăcat se cere a fi treptat
gradată, mai ales la începutul sezonului de vară. Pe teritoriul românesc şi în
condiţiile ‘de ultimă oră’ a perturbaţiilor echilibrului ecologic (vezi, din ce în ce mai pregnanta, abatere
în sensul că clima apare tot mai des în ipostazele ei extreme – ori este foarte
frig ori foarte cald…) se ajunge la necesitatea unor precauţiuni (valabile nu numai pentru ‘ştrand-işti’ ci
şi pentru alte categorii de civili, mai ales pensionarii) – cert este că
expunerea la soare poate deveni rapid ‘o problemă’.
In aceste sens se recomandă
folosirea unei îmbrăcăminţi protectoare, adecvate (a) iar regimul de gradare a expunerii să fie bine realizat (b). La modul concret, în primă fază, se manifestă înroşirea pielii
şi usturimi ale suprafeţelor iradiate care, ades, se pot transforma în vezicule
pline cu lichid plasmatic ce pot fi uscate prin tamponări cu alcool sau pudră
de talc ( la eventuala lor deschidere se
vor asigura aplicaţii antiseptice).
O formă mai gravă poate aduce şi
creşterea temperaturii însoţită de frisoane neplăcute, acute dureri de cap,
stări de vomă sau chiar de leşin. Cel astfel insolat va fi aşezat, culcat la
umbră, având capul uşor ridicat, cu comprese reci – până la sosirea medicului;
regimul de tratament include preparate histaminice, sedative, antibiotice (cazul cu arsuri întinse).
Inotătorii din elita se feresc de
expuneri prelungite la radiaţia solară.
10. Consumul de apă
…..
In ultima perioadă de timp abundă în
media românească direct / indirect, o reclamă perfect agreată - mesajul ei
redus la esenţă este astfel interpretabil: : - beţi apă cît mai multă că noi ne vom îmbogăţi…!
Pe
oamenii aceştia nimic nu-I interesează ( în afară de profitul lor..).
Specialiştii de elită din Lab. NASA însă
ne avertizează – nu exageraţi cu consumul de lichide, fireasca lor eliminare
antrenează şi multe dintre mineralele aflate în mediul intern (mai ales Cl.Na);
acest lucru este interesant pentru activitatea sportivă de mare performanţă, în
pregatirea cosmonautilor, etc... ;
din istoria veche a marathonului este ştiut că Filipides, cel
care a adus vestea victoriei Grecilor asupra Persanilor (490 î,H,), a alergat, fără oprire, cei 42 Km. si odata
ajuns, dândui-se să bea apă (cum era normal…) a murit.!
Tragicul destin al acestui antic
vestitor a fost în atenţia francezului
M. Breal care a explicat ca alergând, vestitorul a pierdut o cantitate
apreciabilă de apă, organismul fiind epuizat şi în stare de apărare extremă ( pierderea apei, posibil, s-a produs si la
nivelul lichidelor interstiţiale, în compoziţia sângelui etc.) iar când I
s-a dat să bea apă…, aceasta a invadat celulele corpului, mai ales hemoglobina,
apa a intrat în interiorul fiecărei celule producînd ‘explozia’ acestora. Alergătorul nostru nu a
murit de efort ci de asfixie acută – sângele său nu mai avea elementele care să
transporte oxigenul…!
Deci, aceatsă informaţie, provenita
din trecut dar actualizaă de specilaistii NASA ar trebui să ne dea de gandit.
La bazin, am
remarcat destui copii, care in timpul antrenamtului cer permisiunea sa bea
apă…, se pare ca efectul reclamei îşi face efectul; mai este acest aspect – la
marile meciuri de fotbal.., aşa ca din întâmplare…, camera tv se opreşte, dese
ori, pe antrenorul stressat.. care… bea apă.
Credeţi sau nu – este o manipulare
abilă prin care unele ‘grupuri de interese’… îşi fac treaba pe seama credulităţii
noastre…
Aviz
amatorilor …!
11 Comitetul
medical FINA
Dintre cele 6 comitete ale FINA este singurul care nu are program
specific de întreceri, dar activitatea sa este larg implicată în dezvoltarea
nataţiei. CM. este format din 13 membri din 1968 a fost cooptat şi Prof.univ.
Dr.Ioan Dragan distins de două ori cu medalii de argint şi de aur (1981, 1986)
pentru activitatea sa.
Activitatea CM. are în vedere igiena bazinului, asistenţa la antrenament
şi la concurs, controlul antidopping etc.
Referitor la igiena bazinului în scopul protejării sănătăţii şi
ocrotirii vieţii CM.se interesează de
problema neglijenţelor, a îmbolnăvirilor dermatologice, orl., digestive, ş.a.
precum şi de urmatoarele testări chimice şi bacteriologice:
‑colonii la temperatura de 21,0 o C, la
100/mml, la 24‑72 ore;
‑colonii
la temperatura de 37,0 o C, la 100/mml, la 24‑48 ore;
‑clorul
liber la o concentraţie de 0,3‑ 0,6 mg/l;
‑pH‑ul
optim între 7,0 ‑ 7,3 - grafic zilnic;
‑rezistenţa
electrică la 10 13 ‑ 10 14 Ohmi;
‑claritate
‑ vizibilitate ridicată a fundului, pereţilor;
‑vîscozitate
‑ 0,10 FTU;
‑densitatea
apei la temperatura de 20,o C;
‑temperatura
apei la concurs:minimum 24,0 o C;
-temperatura apei de antrenament să nu depăşească 27,0 o C;
‑temperatura
aerului/incinte:minimum +2,0o C peste cea a apei.
Asistenţa la antrenament, având în vedere că factorul de risc la înot
este redus în comparaţie cu alte sporturi, se recomandă examenul medico‑sportiv
anual, o colaborare strânsă între medic şi antrenor; examenul se va referi la
anamneza de specialitate, controlul taliei‑greutăţii, examene de laborator,
testarea capacităţii specifice de efort,(vezi 'contrandicaţii').
Asistenţa la concurs, oficial, se referă la supravegherea igienii
bazinului, asistenţa la examinarea anti‑dopping, asistenţa la unele
îmbolnăvirii şi accidente, examinarea periodică a aparaturii aflate în dotarea
punctului de 'prim ajutor', raportarea tuturor evenimentelor de ordin medical
şi luarea măsurilor necesare bunei desfăşurări a activităţii.
Rezumat
ACCIDENT,
ÎMBOLNĂVIRI LEGATE DE APÃ
Eveniment neaşteptat care are drept
consecinţã alterarea momentanã sau definitivã a capacitãţii de a înota şi
supravieţui în apã (înec). Poate fi urmarea unei dereglãri acute a stãrii de
sãnãtate (suprasolicitãri funcţionale, excese) care tulburã mecanismele de
adaptare la mediu, datoritã pierderii controlului asupra deprinderii (uneori
precare) de a înota. Perturbãrile respective pot fi provocate de agitaţia din
jur, de unele schimbãri bruşte ale condişiilor atmosferice (furtunã, ploaie,
trãsnete).
Prevenirea acestora este obligaţia
majorã a persoanelor chemate s ã supravegheze sau sã conducã activitatea înotãtorilor,
şi sã intervinã prompt pentru a acorda un prim-ajutor sau a iniţia o acţiune de
salvare de la înec.
În caz de accident se impune
întocmirea unui raport amãnunţit analiza atentã a cauzelor care l-au provocat,
precum şi adoptarea unor mãsuri suplimentare de prevenire a unor asemenea
evenimente.
Bibliografie
selectivă
1962
FISS - Reglements de Fed. Int. de
Souvetage, Paris, , FR
1969
Schnurpel, Stahn – Rettungs-schwimmen, Sportverlag, , Berlin, DE
1972
Allardice J. – Medical Aspects of Swimming, Pelhm Books, , London
UK
1972
Ciobanu, Cerchez, Munteanu – Inot pe înţelesul tutror,Ed Stadion, , Buc. RO
1974
Counsilman, J - The science of Swimming, Prentice Hall Inc., USA
1982
Dragan, I. Medicina sportivă aplicată, Ed. Sport-Turism, , Buc. RO
1989
Dragan, I. Selecţia şi orientarea medico-sportiva, Ed. Sport-Turism , ,Buc. RO
1989
Dragan , I. Practica medicinei sportive, Ed. Medicală, Buc- RO
1995
Dragan, Stroescu – Medicaţia la sportivi, ed Cucuteni, , Buc. RO
1995
Drăgan Ioan & Colab. Masaj, Recuperare, Ed. Cucuteni, , Buc. RO
